SHARE
Doi adolescenți stau de vorbă în apa ce abia le trece de genunchi de la marginea lacului. Unul dintre ei gesticulează puternic și arată din când în când spre Vârful Mogoșa. La un moment dat ies din lac și reușesc să descifrez numele scrise pe ecusoanele pe care le poartă la brâu: David Harangi pe al băiatului care gesticula și Val Băran pe al celuilalt. Cei doi se îndreaptă spre o tânără care-i urmărise cu atenție de pe mal. Val o îmbrățișează, iar ea îi șoptește ceva.
Băieții coborâseră pentru a doua oară de pe vârf, participând la evenimentul Mogoșa Everesting, o competiție ce presupune urcarea și coborârea pârtiei de 18 ori astfel încât să se acopere o diferență de nivel de 8848 de metri, adică înălțimea celui mai mare munte din lume. Ideea i-a venit lui Sebastian Butcovan după reacțiile prietenilor lui la o fotografie făcută în timp ce se antrena în zonă. Era o imagine făcută în Vârful Mogoșa cu ecranul ceasului lui care arăta o diferență de nivel de ceva mai bine de 500 de metri în 2 km
În comentariile prietenilor cineva a pomenit de Everesting. Așa a aflat Sebastian de curentul prezent de câțiva ani în occident dar care a luat amploare anul acesta: parcurgerea unei pante cu bicicleta sau pe jos, în cadrul unei singure acțiuni, în mod repetat, astfel încât să se ajungă cumulat la o diferență de nivel de 8848 de metri. I-a răspuns prietenului că vrea să facă asta și au început să apară și alți amatori, așa că Sebastian a creat un eveniment Facebook. În două zile s-au adunat aproape două sute de persoane interesate și Sebastian s-a hotărât să organizeze un eveniment real care să aibă loc la final de august.
De doi ani Sebastian este antrenor personal și se ocupă doar de sport. Înainte a lucrat pe partea de management în mai multe companii și bănci și s-a obișnuit să creeze ceva de la zero. E și ”un mic influencer pe partea de sport” cum se numește râzând și asta l-a ajutat să adune repede un grup de voluntari. S-au alăturat niște distribuitori care au adus gel de masaj, suplimente alimentare și băutură de reihidratare și un magazin de articole sportive care îl sponsorizează cu echipament pe Sebastian și care a oferit premii în produse sau vouchere pentru primii clasați. Un bijutier a făcut la un preț redus insignele de argint destinate celor care parcurg cele 18 ture în 24 de ore.
Nu a avut un buget – a acoperit cheltuielile din resurse proprii. A avut sprijinul familiei: soția lui, Cornelia, a ajutat pe partea de voluntariat, iar Anda – una dintre fiicele lor – a făcut partea de design. Cei care au participat și au terminat cel puțin o tură au primit o medalie pentru că toți sunt câștigători. Sebastian crede că Everestingul nu e o competiție în adevăratul sens al cuvântului, ci ”o competiție cu tine însuți unde-ți atingi limitele și vezi cum e să ajungi la limitele respective”.
Florin Stan – unul dintre participanți – a crezut la un moment dat, destul de devreme, că și-a atins limitele și a vrut să renunțe dar a continuat la îndemnurile unui prieten, concurent și el și a terminat al doilea. Doar patru din cei cincizeci de participanți au terminat cele 18 ture în cele 24 de ore alocate. Alți doi au terminat parcursul după expirarea timpului. Dar nu palmaresul îi face pe oameni să participe la astfel de competiții, ci atmosfera. Nu există încrâncenarea de a-l întrece pe celălalt, oamenii vorbesc, se încurajează, se ajută.
Asta făcea și David cu Val în lacul Mogoșa: îl încuraja să continue într-un moment dificil. David are 14 ani, iar Val 17 și ambii fac schi de performanță de la 5 ani. De 8 ani sunt colegi de club și au trecut împreună prin numeroase competiții și cantonamente. Și iubita lui Val, Ramina, care făcuse și ea două ture deși nu s-a înscris în concurs, i-a spus să continue, să încerce să-și depășească limitele. Și au continuat. David a făcut în total 9 ture, iar Val 6.
