Grădina Sion e-un dreptunghi de pământ de câteva zeci de metri pătrați, între cinci scări de bloc. În interiorul gărdulețului se află: câțiva copaci, șase dintre ei spre stradă; o măsuță cu bănci, iar alături – un pătrat împrejmuit cu flori galbene; o căsuță pentru păsări, cu acoperiș verde; un petec de zăpadă care încă rezistă la 13 grade, câte sunt acum, la sfârșit de martie. Azi o să se-ntâmple ceva aici.

La fiecare dintre scările de bloc din jurul grădinii e lipit un afiș care-i invită pe locatari la curățenia de primăvară, „când ne propunem să facem curățenia de primăvară și să plantăm noi arbuști și bulbi de gladiole. Bonus pentru cei mici, vom amenaja o mică grădină, sădind semințe de flori și vom mirosi zambilele plantate astă toamnă.” Afișele sunt puse de cei de la Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu.

Anul trecut, aceștia au inițiat „Grădina cu oameni”, un proiect de educație ce acoperă zona Cișmigiu, ce-și propune să-i familiarizeze în special pe locuitorii de-aici cu teme precum peisagistica, ornitologia și apicultura. La atelierele organizate de membrii grupului vin specialiști în diferite domenii – peisagiști, experți în poluare fonică, ornitologi, dendrologi, floricultori, biologi – care le explică oamenilor care sunt particularitățile ecosistemului din zonă și cum pot găsi soluții pentru a-l proteja. Proiectul e susținut prin Fondul IKEA pentru Mediul Urban și gestionat de Fundația Comunitară București.

De la începutul proiectului până la sfârșit de martie, grupul făcuse deja 25 de ateliere, cu câteva sute de participanți. Și se vede: în Grădina Sion, cel puțin, s-au întâmplat destule în ultimele luni. „Activăm oameni din cartier. [Participanții] au plantat bulbi de zambile într-un blat vechi de pat, au pus copăcei, au mutat intrarea. Au pus o hrănitoare pentru păsări și au învățat să le pună semințe de floarea soarelui”, povestește Alex Oprița, membru al Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu, de profesie inginer.

E soare azi în București, zi numai bună de grădinărit. De la scara 1 o doamnă iese cu cățelul, se uită în jur. Îi sună telefonul și-i zice interlocutorului că deocamdată e doar ea. Apar însă curând cei mai mici grădinari, Adi și Edi. Femeia le explică cum e cu florile: „alea sunt zambile, ăștia sunt boboci”. Apare o doamnă cu niște crenguțe pe care-ar dori să le planteze. Ar mai vrea să pună niște pietre albe în locul scândurilor care îngrădesc niște pământ de flori, iar Alex propune să deseneze pe ele. Apar multe sugestii de felul ăsta. Pentru fiecare decizie însă, locatarii se consultă cu specialiștii și ajung la un numitor comun. Important e ca lucrurile să se miște, explică Alex. În timp ce vorbim pe băncuță, apar roabe cu lopeți, găleți, copăcei, tot felul de ustensile, dar și cu cafea și mici gustări.

Apare și Nicoleta Tranca, peisagist, omul cu planul pentru ziua de azi. A ales plante potrivite pentru locul ăsta mai degrabă umbros și acum stabilește locurile bune în care vor fi așezate. Mame, bunici, tineri și copii își împart sarcinile și uneltele și se împrăștie prin grădină. Două fetițe scot pietrele din locurile pregătite pentru plantare, doi băieți cară saci cu pământ. Instrumentul care face găuri pentru plante se învârte deja. O femeie greblează. Corina întreabă: „Cine vrea să învețe cum se plantează trandafirii?” Dreptunghiul de pământ prinde viață în câteva minute.

Pentru Matei David, fondatorul Grupului de Inițiativă Cișmigiu, cel mai mare beneficiu al acestor ateliere e că și-a făcut o gașcă de prieteni, oameni cu care nu s-ar fi întâlnit în alte condiții. Grupul a pornit ca reacție la o practică des întâlnită prin blocurile patriei, pe care Matei o observase și la vecinii săi: cea a aruncatului de gunoaie direct de la etaj. Scopul grupului e de a traduce noțiuni abstracte precum cea de „comunitate”.

Matei a observat că, atunci când o minoritate începe să miște lucrurile, ceilalți se alătură, unul câte unul. Poate că prima reacție de pe margine e invidia, însă apoi oamenii se simt prost față de cei care fac ceva și încep să se implice. Dacă la fiecare acțiune vine cineva în plus, e suficient, „data viitoare o să fie și mai mulți”, spune Matei. Îi place că, odată adunați, oamenii încep să viseze, să se gândească împreună la lucruri tot mai mari.

DESPRE AUTORI

ABONARE NEWSLETTER