Primul recensământ al locuitorilor din Valea Jiului datează din 1733, când circa 400 de locuitori se îndeletniceau cu creșterea animalelor pe actuala locație a orașelor Petrila și Livezeni precum și în partea vestică a depresiunii Petroșani.

Primele exploatări miniere de suprafață se deschid în 1840, în zonele Petroșani, Vulcan și Petrila. Pentru a exploata cărbunele, s-au adus muncitori din alte zone ale Imperiului Austro-Ungar, fondându-se astfel colonii care au fost nucleele orașelor de astăzi. Populația crește rapid. În 1818, întreaga depresiune Petroșani avea cam 2500 locuitori, În 1854, Petrila singură avea deja 2.075 locuitori. În 1900, erau aici 4500 locuitori, iar în 1910, 9271. În anii socialismului, pe fondul industrializării, are loc un nou val migrator, când se aduc aici muncitori din toată țara. Prin anii ’80, mina Petrila făcea angajări direct de la gară. La apogeul său, în anii ’80, lucrau doar în această mină vreo 4.000 oameni. O vreme, au lucrat în subteran chiar și militari în termen. În 1992, orașul Petrila ajunsese la 29.000 locuitori.

Odată cu concedierile masive din 1997, o parte din foștii muncitori și familiile acestora pleacă din zonă, fie spre localitățile de origine, fie în afara țării. În 2002, Petrila mai avea sub 26.000 locuitori, iar în 2009, sub 25.000, pierzând aproape 12% din populație în 10 ani, între 1992 și 2002, și încă 5% între 2002 și 2009.

În alte orașe din zonă, scăderea este și mai mare: în Uricani de exemplu, populația a scăzut cu 20% în decada 1992-2002. În 1997, anul în care s-au început disponibilizările masive din minerit, în întreaga Vale a Jiului trăiau circa 173.000 locuitori. În 2011, mai rămăseseră 120.000.

O mare parte din această scădere a însemnat o inversare a procesului din anii ’70, când se aduceau aici muncitori, militari în termen, ba chiar și deținuți de drept comun. Multe din aceste persoane s-au întors în localitățile de origine. Multe altele au emigrat în Europa de Vest.

Oportunitățile de lucru în zonă rămân scăzute. La nivelul întregului județ Hunedoara, șomajul era în 2000 de 16,4%, incomparabil mai mare față de cifrele de la acea dată din București (5,7%), Ilfov (6,2%), sau județul vecin, Caraș-Severin (9,7%). În 2011, când Institutul Național de Statistică raporta pentru București și Ilfov un șomaj sub 2%, în Hunedoara el se menținea la 6%.

Condițiile de locuire variază destul de mult. În blocurile muncitorești din Petrila, apartamentele de 2-3 camere construite în anii socialismului sunt în general cochete și bine întreținute, chiar dacă suprafețele de locuit sunt modeste, iar spațiile comune suferă pe alocuri. În cel puțin un bloc de 8 etaje din Petrila, liftul nu a funcționat niciodată.

În cartierele sărace, cum ar fi “Bosnia” (situat între Petrila și Petroșani), condițiile de locuire sunt mult mai rele. O parte din blocurile de aici au fost construite la începutul secolului și nu au nici până astăzi WC-uri sau apă curentă, cu excepția unor improvizații făcute individual de locatarii unor apartamente. Multe case sunt abandonate, proprietarii emigrând în Europa de Vest, iar o parte din aceste case au fost ocupate de familii care nu aveau locuințe.

DESPRE AUTORI

ABONARE NEWSLETTER 

RECOMANDĂRI