Energie curată pentru Floreasca

Acum câțiva ani, după ce s-a închegat Grupul de Inițiativă Civică Floreasca, lumea de prin cartier a început să trimită poze către pagina de Facebook a organizației, alături de mesaje de tipul: „Dar groapa aia ați văzut-o? De ce n-ați sesizat?”. Traian Constantin, avocat de profesie și unul dintre co-fondatorii grupului, folosea drept răspuns tot o întrebare: „Dar dumneavoastră ați sesizat povestea asta către autorități?”. Apoi se lăsa liniștea.

De multe ori, oamenii preferă să-și arate spiritul civic pe Facebook în loc să folosească energia asta pentru a face concret pentru comunitate. Când în fața blocului se cască o groapă, calea către astuparea ei poate trece prin următorii pași: se strâng mai mulți nemulțumiți, fac o petiție colectivă și-o depun la serviciul din primărie care se ocupă de asta. Nicio cauză nu e prea mică atâta timp cât schimbă un pic în bine viața comunității, a învățat Traian Constantin. Și încearcă să-i convingă și pe alții de adevărul ăsta.

Traian e bucureștean doar prin adopție: a crescut la curte, în Ploiești. Acolo a învățat de mic să interacționeze cu comunitatea: „Pe stradă ne ajutam și spiritul comunității exista. Știam fiecare vecin, și nu doar dintre cei de aceeași vârstă. Venind în București, am constatat că nu funcționează la fel: dacă îți știai vecinii, erai fericit”. S-a regăsit însă în Floreasca, fiindcă e un cartier foarte mic, cochet, ce adună lume de diferite vârste. „Am văzut că poți să crești și aici, poți să te bucuri nu doar de faptul că te-ai salutat cu cineva, ci poți să și încerci să faci ceva. Sunt foarte mulți oameni aici care vor să depășească nivelul ușii de apartament, care vor să se simtă bine când stau o jumătate de oră sau o oră pe lângă bloc, pe lângă casă, în părculețul în care citesc o carte. Descoperă că pot îmbunătăți lucrurile, trec de la zona în care «nu se poate face nimic» la «hai să facem ceva, cât de mic». Și așa am început să-i cunosc, să strângem idei”, povestește el.

Anul trecut, Grupul de Inițiativă Civică Floreasca a câștigat o finanțare din Fondul IKEA pentru Mediul Urban, prin care încearcă să promoveze soluțiile de eficiență energetică printre locuitorii cartierului. Au montat un sistem de panouri solare pe un bloc ce duce spre zero valoarea facturii pentru apă caldă pe timpul verii și o reduce cu 10-15% în restul anului, au montat becuri ecologice în scări de bloc și în câteva săli de clasă, au ținut ore de eficiență energetică copiilor din clasele mici și le-au împărțit ghiduri cu sfaturi. Sunt măsuri foarte simple, ce pot fi puse în practică din secunda următoare. Grupul încearcă, prin toate lucrurile astea, să ajungă la cât mai mulți oameni, să învingă mentalitățile de tipul „nu se poate” și să transforme cartierul într-unul cu adevărat verde. „Plecăm de la scara noastră de bloc și ajungem în zonele din preajmă. Și vorbim cu vecinii, cu cunoscuții, cu prietenii, le zicem: «Uite de ce e bine să faci chestia asta». Încercăm să ne extindem în tot cartierul. Și începem, încet-încet, să conturăm o identitate cartierului”, spune reprezentantul grupului.

Au început cu eficiența energetică și speră să crească de-aici. Ar vrea acum să deschidă proiectul către autoritățile locale, să spargă barierele dintre birourile primăriei și realitatea din teren. A constatat că, deși au interese comune cu cetățenii, mulți angajați preferă să se uite peste niște hârtii și să ceară cât mai multe documente și chitanțe, în loc să vadă care-s nevoile reale ale oamenilor. „Iar realitatea suntem fiecare dintre noi, oamenii din cartier”.

Traian Constantin (Grupul de Inițiativă Civică Floreasca): „Au fost oameni care m-au întrebat chestii de genul: «Dacă tot veniți, nu ne faceți curățenie și aici, în boxă?»”

Documentaria: Cum a început proiectul?

Traian Constantin: A plecat de la o idee de-a mea. Am văzut că în zona în care stau, Floreasca – un cartier rezidențial cu blocuri foarte mici – nu există niciun sistem de panouri termice sau fotovoltaice și nici educație pe zona asta. Ideea proiectului a fost să facem lucruri la îndemână, să dăm sfaturi care pot fi aplicate de îndată ce sunt primite. Anul trecut am construit un proiect-pilot, care prevede instalarea unui sistem de patru panouri termice solare într-un bloc din Floreasca, racordat la centrala termică a blocului. Panourile au o suprafață de vreo 10 metri pătrați, care ajută să se încălzească apa caldă menajeră. Pe perioada verii acoperă tot consumul de apă caldă, așa că anul trecut centrala a fost oprită din iulie până în septembrie. Ca să funcționeze și iarna – am pus un sistem antigel și, pentru că a fost o iarnă blândă, am avut o reducere cam de 15% la factura de gaze. Prin proiectul ăsta, facem pionierat nu numai în cartierul meu, ci cam în toată țara, din păcate.

Cine a beneficiat de pe urma lui?

Fiind un program-pilot, am hotărât că cel mai simplu e să-l fac la mine în bloc. Și, având și o oarecare credibilitate printre vecini, am reușit să îi determin destul de ușor să-și dea acordul ca să montăm aceste panouri. Nu același lucru se poate spune despre alte blocuri din cartier. Pentru că, după ce am montat panourile, am început să chemăm oameni să vadă ce-am făcut. Sistemul e foarte simplu: fiecare panou are câte patru găuri și e pus pe-un schelet. O operațiune de genul ăsta durează maxim trei zile. Nici nu iese din consola blocului, nu strică priveliștea.

Separat am discutat cu asociații de proprietari în blocuri similare. Oamenii au fost, în primă fază, bucuroși că există genul ăsta de sisteme. Însă, în momentul în care le-am povestit că trebuie să-l montăm pe acoperiș și că trebuie să-și dea acordul pentru asta, au început să dea înapoi. Au fost mai întâi reticenți fiindcă „ah, trebuie să dăm găuri în acoperiș”. Și au început discuțiile de genul ăsta: „dacă o să afecteze izolația?”, „știți că noi abia am pus carton…” sau „OK, e foarte bine că economisim vara, dar vara noi avem oricum o factură destul de mică”. Le-am explicat, că, deși au o factură destul de mică, trei luni de vară cu factură zero timp de zece ani cât este viața unui panou înseamnă o economie destul de mare.

Îți zic o chestie hazlie pe care am pățit-o. Au fost oameni care m-au întrebat chestii de genul: „Dacă tot veniți, nu ne faceți curățenie și aici, în boxă?”. Sau: „Mai avem niște țevi pe-aici, nu ni le scoateți și nouă?”. Sau: „Cum facem să șteargă cineva panourile astea? E periculos, trebuie să montăm o bară, dacă se întâmplă ceva?”. Sau: „Nu găsim om să șteargă panourile”. Ștersul durează cinci minute, dar e o treabă în plus, bineînțeles.

Dacă întrebi orice asociație de proprietari, prima problemă e acoperișul. Și dacă ai nimerit într-o asociație care a avut probleme cu acoperișul, chiar dacă le explici că scade mult factura, sunt foarte reticenți în a-ți da acces acolo. Asta-i principala problemă și ține de mentalitate. Asta deși sistemul ăsta se implementează de vreo 40 de ani în afară, cu succes.

Ține și de coagulare. Pare că-i foarte greu să faci comunitatea să funcționeze, chiar și când e vorba de interese comune.

În mod normal, fiind un cartier mic, s-ar putea crea un fel de cluster în care tot ce înseamnă blocurile astea să fie deservite de panouri termice și fotovoltaice. Și-ai economisi foarte mult. În afară există proiecte în care tot ce înseamnă suplimentul de energie al unui bloc să se ducă către blocul vecin. Se optimizează foarte frumos resursele într-un cartier relativ mic. Dar ceea ce ai spus tu e corect: asta ține și de spiritul comunitar, de dorința oamenilor de a face ceva în comun. Ceea ce din păcate la noi e destul de greu, că sigur se găsește un Gică Contra.

Apropo, cele mai mari provocări sunt: 1. Să convingi oamenii. 2. Să le spui că tu personal n-ai niciun interes și că faci chestia asta pentru comunitate. Te întreabă negreșit de la ce partid ești, cine te-a trimis. „Nu se poate să fie gratis, chiar nimic-nimic?!” Dar am întâlnit și oameni deschiși.

Are nevoie de întreținere un astfel de sistem?

Asta au întrebat și oamenii. După ce sunt montate, se întrețin foarte simplu. Important e să nu lași apă pe ele și să le schimbi antigelul odată la patru ani. Și e bine – cam la o lună, o lună și jumătate – să le ștergi de praf, ce se depune din cauza poluării și duce la pierderea a 10-15% din randament. În plus, noi am pus, în blocul-pilot, niște siguranțe, pentru cazurile în care apar niște temperaturi foarte mari vara. În rest, nu trebuie să le faci nimic, totul este automatizat.

Noi monitorizăm panourile astea, le spunem oamenilor câtă energie economisesc. De Crăciun erau 30 de grade Celsius în panou și e mișto când faci o poză la senzor și le arăți, cu asta le dai încredere în proiect. Ne-au găsit pe Facebook oameni din Cluj, din Timișoara și ne-au zis: „Dom’le, vreau să-mi fac o casă. De care să-mi pun?”. Oamenii au început să fie curioși, vor să știe, iar noi am devenit o resursă.

Câte scări sunt acum în proiect?

E o scară de bloc făcută, cu panouri termice. În față am pus și-un panou fotovoltaic mic, care deservește intrarea de bloc, cu senzori. Am montat unul autonom, care are un panou pe fațada blocului și funcționează autonom. Am început toamna asta și o campanie: schimbăm becuri în câteva scări de bloc. Punem becuri LED, economice, și – prin acest lucru simplu, ajungem să discutăm cu oamenii despre cum pot economisi energie. Le spunem să nu se bucure că dau 6-7 lei pe un bec clasic de la Obor, care într-o lună sau două se termină. Ci să ia un bec LED care, deși e mai scump, are de trei ori mai multă viață și produce o economie fantastică.

Ce alte lucruri faceți în zona educațională?

Printr-un parteneriat cu Școala nr. 10 din cartier, am schimbat becurile din cinci clase. La începutul anului școlar, copiii au beneficiat și de lumină caldă și economică. Ne-am bucurat să punem o lumină bună pe materialele lor, pe caiete, pe cărți. Apoi, am fost la școală și am ținut o oră altfel, în care îi învățăm pe copiii de clasa I sau clasa a II-a de ce e important să economisescă. Le arătăm niște slide-uri despre energie, le arătăm și niște gadgeturi. Am cumpărat un radio, niște mașinuțe, un elicopter și un încărcător pentru telefon, toate cu panouri fotovoltaice. Și avem o discuție cu ei. Copiii sunt extrem de deschiși pe zona asta.

Cam ce vă întreabă?

În primul rând, ne întreabă despre cum funcționează gadgeturile. Apoi, suntem plăcut surprinși că unii știu deja că e important să folosească surse alternative. Unii sunt surprinși că energia pe care-o avem acum de la cărbune sau de la petrol nu-i infinită. Sunt mirați cât se poate economisi dacă opresc curentul când ies din cameră, dacă închid apa când se spală pe dinți sau că, dacă picură robinetul, e bine să le zică părinților să-l schimbe pentru că se pierd 10-20 de litri de apă pe zi.

Deci încercați să-i educați și pe părinți prin copii.

Exact. Noi trimitem un mesaj către ei. Am creat, împreună cu colegii mei de echipă, un ghid de buzunar, foarte prietenos, pe care-l distribuim. Plecând de la ideea că oamenii nu mai au timp să citească, pe fiecare pagină am pus câte-o regulă simplă. De genul celor pomenite mai devreme: să nu pună mâncarea caldă în frigider pentru că strică frigiderul, să pună chedere la geamuri ca să nu aibă pierderi de căldură. Când citești o regulă de felul ăsta, poți din secunda următoare să  o aplici.

Le-am făcut și niște tricouri cu logo-ul nostru care este foarte verde. Am văzut că îl poartă cu mândrie la orele de sport, îi vedem prin curtea școlii. Sau pe stradă, prin cartier. Și tot timpul ne întreabă când mai venim pe la ei să le mai povestim. Receptivitatea e mult mai mare – și e firesc să fie așa – la copii decât la adulți.

Adulții sunt mai plictisiți, nu au chef. Am făcut însă un parteneriat cu cei de la One World România și am adus în cartier un festival care se numește KineDoc, cu proiecții de filme premiate. La începutul fiecărei proiecții de film, le povestim oamenilor despre eficiența energetică. Oamenii vin să vadă un film, să se relaxeze, dar primesc și o informație. (…) Am făcut și un ghid mai elaborat pentru asociațiile de proprietari care e mult mai complex.

Mă gândeam că genul ăsta de inițiative conturează și o identitate de cartier.

Asta și încercăm: să creăm o identitate, cartierul nostru fiind oarecum cunoscut ca un cartier verde. Și m-aș bucura să fim primul cartier eficient energetic, verde în adevăratul sens al cuvântului. Ar fi foarte frumos ca peste câțiva ani să auzi că cartierul Floreasca are nu știu câte panouri fotovoltaice, nu știu câte panouri termice.

Sperăm acum să montăm la școala din cartier niște panouri fotovoltaice. Și aici ne lovim – și e demotivant, trebuie să-ți spun asta – de birocrație. De trei luni și ceva durează să aflăm de ce avize avem nevoie. Funcționarii sunt surprinși că vrem să facem chestia asta, ne încurajează, dar partea birocratică e infernală.

Ce a însemnat până acum pentru proiect partea asta birocratică?

În primul rând, funcționarii și autoritățile privesc cu reticență din două motive: unu, pentru că e o chestie nouă și nu știu cum să o apuce și atunci îți dau lista cu toate autorizațiile și doi: nu sunt obișnuiți cu abordarea asta, în care comunitatea vine către autorități și spune: „Am soluția asta, tu trebuie doar să colaborezi cu mine”. Dar încet-încet începem să-i schimbăm.

Pe panourile termice a fost mai ușor pentru că am găsit o dispoziție legală care ne-a ajutat foarte mult. Noi am modernizat efectiv centrala de bloc existentă și atunci n-am avut nevoie decât de autorizarea de acord a asociației de proprietari și a proprietarilor din blocul respectiv. Însă, pentru panourile fotovoltaice, trebuie să obținem o autorizație de construcție. Deci trebuie să luăm avize cât pentru o casă aproape pentru o lucrare ce durează sub o zi. Dar asta este realitatea.

Aș merge un pic înapoi. Spuneai că ai început cu propria scară și cu oameni care aveau încredere în tine. Cum le-ai căpătat încredere?

Am căpătat-o printr-un caz celebru: am reușit să mobilizez oamenii din blocul meu și din vecinătate pentru a stopa o clădire care se ridica pe spațiul verde dintre blocuri. Și am ajuns, după o luptă de trei ani și jumătate, să câștigăm definitiv în instanță și să anulăm autorizația și toată documentația de urbanism aferentă acestei autorizații. A fost un precedent în Floreasca. Și oamenii au prins încredere, când au văzut că i-am călăuzit către un rezultat favorabil. Nimeni nu mai reușise să oprească o clădire. Zonele astea verzi dintre blocuri au fost puse în proprietate în diferite mijloace și tot felul de dezvoltatori încearcă să construiască blocuri mai mici sau mai mari, iar asta e o mare problemă a cartierului.

O primă victorie, dincolo de faptul că am câștigat în instanță, a fost că autoritățile locale au început, chiar și formal, să facă dezbateri publice, așa cum îi obligă legea, pe fiecare documentație de urbanism. (…) Acum vine și partea a doua a lucrurilor, că vorbeam de mentalități încă de la începutul discuției noastre. Oamenii încă au nevoie să se adreseze către cineva. Neavând un dialog cu autoritățile care teoretic îi reprezintă, în momentul în care apare un caz, vin către mine sau către alte ONG-uri, sperând că putem să le rezolvăm problema. Însă aceste ONG-uri, grupuri civice, cum suntem și noi, nu au resurse să acopere toate doleanțele. Nu pot decât să îi ajute pe locuitori cu informații, cu practici.

Oamenii, în primă fază, vin cu gândul că-ți dau dosarul și le preiei tu povestea, sub diferite pretexte: că „nu am timp”, că „nu mă pricep”, că „știți voi mai bine”. E important să îi învățăm să se implice în comunitate, de la schimbat un bec la stins lumina pe hol. Una dintre reguli în mini-ghidul nostru este ca în momentul în care vezi că e o conductă care curge, că arde aiurea lumina, să te duci și să-i spui administratorului, pentru că și din buzunarul tău se scurg banii ăia. Aici e foarte mult de lucru, pentru că oamenii așteaptă ca o entitate, cineva, să vină de undeva de sus și să le rezolve problema. Și sunt puțini care reușesc să facă nuclee, cum suntem noi, să spună: „Hai că m-am săturat să așteptăm”.

Care dintre acțiunile voastre sunt finanțate prin Fondul IKEA pentru Mediul Urban?

Am inclus aici instalarea panourilor, atelierele pentru copii, campania pentru schimbarea becurilor, sălile de clasă cu becuri LED și, în funcție de răspunsul autorităților, instalarea de panouri fotovoltaice care să economisească energie pentru școală. Pentru că acolo se consumă mult. Bineînțeles, continuăm cu zona educațională anul ăsta și anul viitor. În afara cartierului, am reușit, printr-un parteneriat cu Clubul Central de Șah București, să participăm anul trecut cu un stand la Campionatul Național de Șah și să le arătăm copiilor niște mijloace de eficiență energetică, să discutăm cu ei, să le dăm materiale. Astă vară am profitat de parteneriatul cu Clubul Central de Șah și am fost la unul dintre festivalurile de șah din țară la care vin cam 800 de copii și am avut sesiuni prin care să comunicăm informații pe zona de eficiență energetică.

DESPRE AUTORI

ABONARE NEWSLETTER