Matei a observat că, atunci când o minoritate începe să miște lucrurile, ceilalți se alătură, unul câte unul. Poate că prima reacție de pe margine e invidia, însă apoi oamenii se simt prost față de cei care fac ceva și încep să se implice. Dacă la fiecare acțiune vine cineva în plus, e suficient, „data viitoare o să fie și mai mulți”, spune Matei. Îi place că, odată adunați, oamenii încep să viseze, să se gândească împreună la lucruri tot mai mari.

Ce încearcă să facă Fundația Bucuria Darului e să se apropie cât mai mult de nevoile primare ale celor aflați în nevoie, spune părintele Pavel Stoica. „Trebuie să concretizezi credința în ce-are nevoie semenului tău. Nu reușești întotdeauna să te adaptezi la nevoile lor, pentru că sunt probleme mari. Dar începi cu cele primare și-i mai ridici un pic, când poți: căldură, spălat și mâncare. După aia vezi ce faci și profesional, și familial, și spiritual”.

Acum nouă ani, Jean-Lorin Sterian – performer, scriitor și regizor – a chemat la el acasă niște artiști de la Centrul Național al Dansului și niște oameni care să-i vadă. Celor de față le-a cam plăcut, așa că au repetat experiența. „Și am tot repetat-o pentru foarte mult timp”, spune acum Sterian.

De când s-a înființat, în mai 2012, Asociația Eu pot! își propune să ajute la recuperarea persoanelor cu dizabilități, la îmbunătățirea vieții participanților și la incluziunea socială a copiilor cu nevoi speciale. În prezent, în jur de 20 de copii vin săptămânal împreună cu părinții și au parte de cursuri gratuite.

Cosmin a fost bebelușul perfect. Până la opt luni mânca, era vesel, nu răcea. Apoi au început să se adune semnele. Nu arăta cu degetul spre avioane sau gărgărițe, cum fac copiii mici atunci când vor să împărtășească bucuria unei descoperiri.

Anul trecut, România avea aproape 3 milioane și jumătate de cetățeni cu vârste de peste 65 de ani, după cum arată datele Institutului Național de Statistică. Dintre aceștia, peste 20% aveau nevoie de îngrijire la domiciliu, însă doar 0,23% beneficiau de asemenea servicii, potrivit unor date publicate acum doi ani la Conferinţa Naţională a Furnizorilor de Îngrijiri la Domiciliu.

Arhitecții au întâlnit și în mai multe școli nevoia de a crea locuri în care să se întâlnească, dincolo de clasă și hol. „Ei nu aveau în școală un loc în care să se adune, să facă un proiect comun, de exemplu. Problemele care se pot rezolva printr-o idee foarte mare și scumpă putem să le rezolvăm printr-o intervenție mai mică.”