La 34 de ani, Tanaca pare încă un puști. E mic de statură, are o claie de păr creț, niște ochi albaștri mari și e gata să îmbrățișeze pe oricine-i iese în cale. „Ai jucării?” – e primul lucru pe care-l întreabă. Strânge jucării de pluș de pe unde apucă, de când a văzut că mulți dintre copiii din jur au așa ceva. Când era la orfelinat avea doar doi ursuleți, iar mai târziu, când a ajuns pe stradă, n-a putut să țină niciodată destule. A stat o vreme la canale, printre conductele cu apă caldă, dar a plecat când cineva a pus foc. Acum stă în gară.   

Tanaca e unul dintre cei 350 de oameni care au parte zilnic de-o masă caldă la cantina Fundației Bucuria Darului din Brașov. Organizația a pornit în toamna lui 2013, cu gândul de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, după modelul părintelui Nicolae Tănase de la Valea Plopului.

În cazul lui Tanaca a mers repede, pentru că sistemul de-aici e mult mai puțin birocratic decât cel de stat. Multe dintre persoanele fără adăpost din Brașov provin din alte părți și n-au acte de identitate, iar din cauza asta nu beneficiază de vreun ajutor din partea primăriei. Lui Tanaca – care e născut în Târnăveni, județul Mureș – cineva i-a dat într-o zi niște mâncare la pachet. „Am întrebat ce-i aici. Mi-a zis că e Bucuria Darului. «Și pot să vin și eu?» «Da». Și am venit și mi-a dat niște mâncare. Am cerut și o jucărie. Am primit, dar mi-a furat-o cineva.”

Adrian Chicoș, un tânăr de 21 de ani, zice că a venit cu buletinul, a completat o cerere în care a menționat că n-are venit și de-atunci toată lumea de la fundație i-a sărit în ajutor. Și la el ar fi fost complicat cu actele: e născut în Codlea, iar de la 5 ani până la 18 ani a locuit la casa de copii: „Mama m-a abandonat, eu n-am fost un copil dorit. Tata mă lua acasă în vacanță până acum doi ani, când a murit. (…) Am ieșit din sistem, nu știam ce înseamnă viața. Brusc am deschis ochii ca un binoclu și am început să văd ce-i în jur: o grămadă de lupi lângă o oaie. Toți trag de tine. Așa am fost eu.”

Mai mult decât hrană, angajații și voluntarii fundației le oferă celor aflați în situația lui Tanaca sau Adrian un strop de încredere în bunătatea celor din jur. „Când au început să vină, aveau privirea plecată. Nici nu puteau să zâmbească”, își amintește Florica Bercaru. „Încet-încet s-au obișnuit. La început făceau un semn timid cu mâna când plecau, apoi s-au deschis. Acum vorbesc cu noi, ne povestesc mai mult. Noi avem de învățat de la ei”. După ce i-au ascultat, cei de la centru le-au pus la dispoziție două dușuri și un dulap cu haine donate.

Dintre ceilalți beneficiari, cam 180 sunt familii tinere, care pot găti acasă. Așa că marțea primesc pachete cu alimente din care pot găti mai mult decât un prânz, spune Florica Bercaru. Printre ei sunt și Eduard și Ramona Cozac, care au împreună patru copii cu vârste între șase ani și câteva săptămâni. Îi cresc într-o baracă ridicată din placaje, din uși, din ce-au găsit, la marginea Brașovului, pe un câmp aflat lângă triajul CFR. Eduard lucrează în construcții, dar cu 900 de lei nu prea poate hrăni șase guri. Au aflat de fundație anul trecut, prin cineva care-i mai ajuta cu hăinuțe pentru copii și de-atunci „e cam bine”.

Dincolo de asemenea cazuri, oamenii fundației merg săptămânal în câte șase localități din jurul Brașovului, pentru a duce mii de pachete cu alimente de bază unor familii sărace. Sunt 15 sate cu totul pe care le-ajută în felul ăsta. „Încercăm să le ajutăm deja de un an și jumătate. Unde situația o cere, ajungem și de două ori pe lună”, spun reprezentanții fundației. Duc și pachete unor bătrâni brașoveni care nu se pot deplasa. Serviciul a început gratuit pentru cei cu venituri mici și care nu se pot deplasa și s-a extins către cei care vor să li se livreze mâncarea acasă contra cost.

La sfârșit de săptămână, voluntarii îi ajută pe copii cu lecțiile. Pentru a acoperi o parte din cheltuielile pentru proiecte, Bucuria Darului colaborează cu Fundația Comunitară Brașov. Au participat la crossul Brașov Heroes, un proiect inițiat de ei. Cu ajutorul Fundației Comunitare Brașov au făcut sala pentru oamenii străzii și dulapuri pentru haine donate.

Ce încearcă să facă Fundația Bucuria Darului e să se apropie cât mai mult de nevoile primare ale celor aflați în nevoie, spune părintele Pavel Stoica, care se află permanent alături de organizație. „Trebuie să concretizezi credința în ce-are nevoie semenului tău. Nu reușești întotdeauna să te adaptezi la nevoile lor, pentru că sunt probleme mari. Dar începi cu cele primare și-i mai ridici un pic, când poți: căldură, spălat și mâncare. După aia vezi ce faci și profesional, și familial, și spiritual”.

DESPRE AUTORI

ABONARE NEWSLETTER