SHARE
În octombrie 2019, la un meci de fotbal în curtea școlii din Bucovăț, județul Timiș, Cătălin, pe atunci elev în clasa a V-a, și-a rupt piciorul. După două operații făcute la Timișoara și nouă luni de stat aproape tot timpul în pat, anul acesta Cătălin a revenit la școală, pentru că, așa cum spune chiar el, nu mai suporta să stea degeaba și îi era dor de colegi, în special de Fernando și Mihaela, cei mai buni prieteni pe care îi are.
Laura este părinte singur pentru Cătălin și două fete: Ileana, care anul acesta a intrat în clasa pregătitoare și Monica, în clasa a V-a, copil cu CES (Cerințe Educaționale Speciale), care are dificultăți de vorbire și memorie. Locuiesc într-o casă mică, construită cu ajutorul părinților Laurei, ai cărei pereți se umplu iarna de umezeală și mucegai. Toți cei trei copii suferă de astm sau probleme de respirație.
Accidentul lui Cătălin a pus și mai multă presiune pe Laura, dincolo de probemele cu care se confruntă zilnic. A trebuit să găsească soluții pentru plata spitalizării, pentru transportul copilului către Timișoara și înapoi, să stea cu el acolo și în același timp să aibă grijă de cele două fete.
În școala în care învață Cătălin sunt 107 elevi. Mulți dintre ei fac parte din programul “Educația, centrul schimbării în comunitate”, despre care îmi povestește Ada Gabor, coordonatoarea proiectului: “Proiectul nostru a demarat pornind de la ideea că există o nevoie foarte mare de activități non-formale în comunitate. Dar nu numai atât, am înțeles că provocările nu sunt numai ale copilului și că el are nevoie de adulții din jurul lui ca să le depășească. Și atunci lucrăm nu numai cu copilul, dar și cu părinții, cadrele didactice, voluntari, autorități publice, acolo unde se poate, astfel încât copilul să fie sprijinit.
Scopul nostru este să rămână copiii la școală. Abordarea clasică este să ajutăm copilul să își facă temele sau să stea la un afterschool, dar asta nu e suficient. Odată ce copilul ajunge acasă, se întâlnește cu problemele de acolo. La școală, cadrele didactice pot să nu aibă habar despre problemele de acasă ale copilului. Am avut de exemplu o doamnă profesoară care mi-a zis după un workshop despre impactul mediilor vulnerabile asupra copiilor: am 25 de ani de experiență, dar nu m-am gândit niciodată la aspectele astea.
Localitățile din program s-au ales pe câteva criterii. Unul a fost, de exemplu, să existe mai mult de 50 de copii din medii defavorizate. Apoi, disponibilitatea școlii de a se implica în proiect. Am încercat să aducem un echilibru, să fie implicați în proiect cineva din afara școlii și cineva din școală. Dar sunt modele diferite, în funcție de specificul școlii. Există școli unde nu ne-au oferit spațiu să ne facem activitățile și nici cadrele didactice nu au vrut să se implice.
Criteriile de selecție ale familiilor sunt economice (venitul pe membru de familie) și sociale (câți membrii sunt în familie, care e situația lor locativă, starea de sănătate, dacă au boli cronice, dacă sunt părinți plecați la muncă în străinătate și copiii sunt îngrijiți de bunici etc.). Pentru fiecare situație se dă un punctaj și pe baza lui se face selecția.
Pentru noi e important ca beneficiarii programului să dea și ceva înapoi, nu numai să primească. Cu copiii, de exemplu, facem un program de tutoring, în care cei mari oferă colegilor lor mai mici ce știu și învață faptul că dăm și primim, nu doar așteptăm să primim. Pe părinți îi încurajăm să se implice în problemele centrului, de exemplu să vină la grădinărit, la renovat, la curățenie sau la pregătirea evenimentelor. “
În timp ce Cătălin și colegii lui sunt la ore, Andreea Iștoc, coordonatoarea programului în Bucovăț, împreună cu doamna Mia, angajată a școlii și colaboratoare United Way, pregătesc materialele pentru activitățile pe care le vor desfășura cu copiii. Odată ce au terminat orele normale de curs, copiii se strâng afară, în corturile special amenajate de școală pentru a respecta regulile de distanțare și primesc masa caldă pe care fundația le-o oferă în fiecare zi. Apoi încep activitățile și se amuză de reușitele și greșelile pe care le fac, încercând să construiască personaje din hârtie. După două ore, se despart, iar Cătălin ajunge înapoi acasă. Îmi spune că se simte fericit că a petrecut încă o zi cu prietenii lui.
*prenumele persoanelor fotografiate au fost schimbate, la cererea acestora, pentru a le proteja identitatea
Documentarea materialului a fost posibilă cu ajutorul Fundației United Way și cu sprijinul financiar al Fundației Globalworth.
,,Educația, centrul schimbării în comunitate” este unul dintre principalele programe de educație ale United Way România. Obiectivul său central este sprijinirea unui număr de 12 centre de zi înființate de United Way România, care funcționează ca hub-uri comunitare.
Beneficiind de finanțări oferite de Fundația Globalworth, programul previne abandonul școlar în comunitățile sărace urbane și rurale, unde nu educația copiilor este prioritatea, ci lupta zilnică pentru a găsi resurse necesare supraviețuirii. Are o abordare integrată, în cadrul căreia acțiunile sunt concentrate asupra nevoilor copilului. Părinți, profesori, voluntari și asociații nonguvernamentale locale lucrează împreună pentru rezolvarea problemei abandonului școlar, care nu este una a copilului, ci a întregii comunități.
În cele 12 centre comunitare din Urlați, Fundulea, Băicoi, Jilava, Pădureni, Cluj-Napoca (Pata-Rât), Timișoara (Școala nr. 20) și 5 comune din jud. Timiș (Sânandrei, Mașloc, Carani, Șemlacu Mare și Bucovăț), 2.700 de copii, 2.160 de părinți și 540 de profesori sunt implicați, în cei 5 ani ai programului, în peste 1.700 de activități educaționale.
RECOMANDĂRI
