SHARE
”Am dreptul de a merge la școală pentru a învăța cum zboară avioanele, păsările, petalele și semințele.”
”E dreptul meu să fiu îngrijit.”
”Am dreptul de a fi ajutat de părinți și prieteni.”
”Am dreptul să nu sufăr de nicio formă de violență.”
Copiii de la Centrul Comunitar citesc drepturile copilului. Mona Vlai, coordonatoarea programului, le explică rând pe rând, pe înțelesul lor. De ce au dreptul de a refuza să meargă la muncă în loc de școală. Cum familia are datoria de a-i proteja. Îi ascultă cu răbdare și încurajări, apoi încearcă să obțină de la ei ce înseamnă responsabilitatea. ”Să-ți asumi câteva sarcini”, spune o fetiță, iar asta deschide o discuție entuziastă între copii despre viața lor cotidiană:
”Eu fac dimineața patul.”
“Eu dau apă la pui.”
“Eu merg la magazin.”
“Eu mă spăl pe dinți.”
Mona îi îndrumă cu umor, atmosfera este destinsă. După lectura drepturilor, le introduce următoarea activitate specială: desene pe tricouri. Copiii fac ochii mari, unii saltă ușor din bancă, pentru a vedea mai repede ce scoate doamna din geantă. Fiecare primește un tricou cu mesajul ”Live united” și markere pentru textile.
Printre ei, Miruna pare straniu de liniștită. Un ușor zâmbet nu îi părăsește aproape niciodată fața, cu excepția momentelor în care pare visătoare, cufundată în altă lume. În jurul ei, copiii se întind, se agită să primească tricourile, se plimbă prin sală. Ea rămâne la locul ei dintr-un colț până când Mona îi întinde tricoul alb. Se apucă îndată să deseneze o inimioară. Apoi încă una mai mare. O floare. Baloane. Desenele sunt simple, mici, dar fiecare inimă, fiecare petală și fiecare balon au altă culoare. Mă întreb cum ar arăta de fapt lumea văzută prin ochii ei.
E prima întâlnire a copiilor după o lungă perioadă în care comuna a avut rată de infectare cu Covid-19 de opt la mie. Cu tricourile proaspăt personalizate și cu un coif înstelat din hârtie pe cap, copiii se așează la mesele din părculețul din apropiere. Se comandă pizza. Miruna face acrobații prin iarbă, iar curajul și precizia mișcărilor contrastează cu atitudinea ei timidă. Abia dacă interacționează cu colegii ei, dar le zâmbește mereu și îi urmează curioasă la jocuri.
Miruna este în clasa a patra și este unul dintre cei 80 de copii din comuna Mașloc, jud. Timiș, care beneficiază de programul Educația – Centrul schimbării în comunitate, implementat de Fundația United Way și finanțat de Fundația Globalworth. Obiectivul principal este prevenirea abandonului școlar prin activități de învățare nonformală în care sunt implicați copiii, precum și programe de educație parentală și de perfecționare a cadrelor didactice.
”Încercăm să facem activitățile cât mai interesante, astfel încât ei să învețe de dragul de a învăța. În plus, copiii mai mărișori și care sunt buni la învățătură sunt implicați și ca tutori pentru colegii lor. Asta este foarte util pentru cei din familii dezavantajate, pentru că le arată că ei pot și să ofere, nu doar să primească. Fac trecerea de la statutul de beneficiar spre persoană-resursă”, explică Ada Gabor, managerul zonal.
“Voi de fapt ce faceți la centru?” întreb pe unul din copii. Ada zâmbește, anticipând răspunsul.
“Ne jucăm!”
Uneori merg în excursii. Alteori primesc un invitat special care le vorbește despre meseria lui. Au fost în vizite la tot felul de firme. Au învățat despre ce înseamnă să prevenim incendiile. Sunt invitați care le-au vorbit despre un sport nou. De cele mai multe ori, se văd după școală la centrul comunitar, pentru proiecte creative și interactive care le deschid lumea dincolo de ceea ce le pot oferi familia și mediul în care cresc. Copiii din program sunt aleși pe criterii sociale și economice. Miruna face parte dintr-o familie numeroasă. În aceeași locuință conviețuiesc mama, tata, bunica și șase copii, dintre care cea mai mare fată are 30 de ani și cel mai mic este un băiețel de 3 ani. Toți copiii au nevoie de educație specială, iar trei dintre ei merg la activitățile centrului – de fapt, nu lipsesc niciodată, indiferent de vremea de afară. Mama lor participă la sesiunile de educație parentală, organizate tot de United Way, unde învață despre comunicarea pozitivă, dezvoltarea copilului, încredere și atașament.
”Cum îi cheamă pe frații tăi?”
”George, Maria, Florin, Liliana, Diana, Marcela, Larisa”. Miruna îi enumeră, în timp ce un frate mai mic flutură un balon galben în fața ei. Ea zâmbește și se desprinde tacit, firesc, din începutul timid de conversație pe care îl aveam. Își prinde frățiorul de mijloc și îl învârte, până se prăbușesc amândoi în iarbă, într-un râs zgomotos.
Coordonatoarea Mona Vlai a venit în vizită și le-a adus un telefon mobil. Copii o trag încântați de mână spre cotețul porcilor. Mama copiilor stă cu mezinul pe o piatră în fața casei și îi supraveghează. Miruna îi dă și lui un balon.
”Cel mai mult îi place să deseneze”, spune Mona, privind-o. “Dar îi place să se implice în toate activitățile. A făcut progrese mari în ultimul an, mai ales la citit; se vede că la școală și la centru este încurajată. Contează mult…”
O întreb pe Miruna dacă ar vrea să scriu ceva anume despre povestea ei. Dacă ar vrea să transmit gândurile ei. Mă privește lung, tăcută, cu un zâmbet timid. Apoi îmi spune, cu o fermitate jucăușă, că vrea să-i fac o poză. Se așază firesc pe o bancă din lemn – ca și când ar fi știut dintotdeauna momentul și cadrul – pune un picior peste celălalt, se întoarce spre dreapta, unde ține baloanele în culori pastelate și se uită la ele. Declanșez. Pentru ea, mănunchiul de baloane, coiful înstelat, aparatul de fotografiat sunt recuzita unei zile luminoase și tot ce contează de fapt, aici și acum.
*prenumele persoanelor fotografiate au fost schimbate, la cererea acestora, pentru a le proteja identitatea
Documentarea materialului a fost posibilă cu ajutorul Fundației United Way și cu sprijinul financiar al Fundației Globalworth.
,,Educația, centrul schimbării în comunitate” este unul dintre principalele programe de educație ale United Way România. Obiectivul său central este sprijinirea unui număr de 12 centre de zi înființate de United Way România, care funcționează ca hub-uri comunitare.
Beneficiind de finanțări oferite de Fundația Globalworth, programul previne abandonul școlar în comunitățile sărace urbane și rurale, unde nu educația copiilor este prioritatea, ci lupta zilnică pentru a găsi resurse necesare supraviețuirii. Are o abordare integrată, în cadrul căreia acțiunile sunt concentrate asupra nevoilor copilului. Părinți, profesori, voluntari și asociații nonguvernamentale locale lucrează împreună pentru rezolvarea problemei abandonului școlar, care nu este una a copilului, ci a întregii comunități.
În cele 12 centre comunitare din Urlați, Fundulea, Băicoi, Jilava, Pădureni, Cluj-Napoca (Pata-Rât), Timișoara (Școala nr. 20) și 5 comune din jud. Timiș (Sânandrei, Mașloc, Carani, Șemlacu Mare și Bucovăț), 2.700 de copii, 2.160 de părinți și 540 de profesori sunt implicați, în cei 5 ani ai programului, în peste 1.700 de activități educaționale.
RECOMANDĂRI
