Vezi AICI reportajul publicat în Al Jazeera.

Având în vedere problemele care au afectat sistemul de sănătate românesc de mai bine de 30 de ani, precum corupția la nivel înalt, emigrarea personalului medical și cea mai scăzută valoare a cheltuielilor de asistență medicală pe cap de locuitor din Uniunea Europeană, nu este de mirare că, venită pandemia, se confruntă cu o provocare uriașă. Până la urmă, vedem sisteme de sănătate, mult mai dezvoltate, în pericol de prăbușire din cauza crizei coronavirusului.

Vorbim de o pandemie mondială. Presa din România a prezentat mărturii din partea unor medici care susțin că nu au echipamentul de protecție necesar, inclusiv măști sau viziere, în timp ce oficialii spun că tot personalul medical a fost protejat. Mai rău, spun analiștii, autoritățile nu au reușit să fie transparente în acest sens, neadmițând de la început că nu sunt acoprite nevoile.

“În ianuarie, după ce OMS a declarat această pandemie, s-a format o comisie și am început procedurile de achiziție pentru echipament de protecție, biocide și medicamente”, a declarat Horațiu Moldovan, secretar de stat la Ministerul Sănătății din România.

„Pe măsură ce contractele de achiziție s-au materializat, am prioritizat distribuția echipamentelor către zonele cu cel mai mare risc de expunere pentru personalul medical, cum ar fi spitalele de boli infecțioase, unitățile de terapie intensivă, unitățile de urgență și SMURD, lăsând zonele mai puțin expuse unei abordări ulterioare”.

Moldovan a spus că numărul echipamentelor distribuite a crescut progresiv și că, în prezent, au acoperit orice lipsă. „Nu am constatat să existe situații în care medicii erau expuși riscului din cauza lipsei echipamentului de protecție”, a adăugat Moldovan.

Pe 13 aprilie, erau 812 cazuri de personal medical infectat cu COVID-19 din totalul de 6,633 cazuri confirmate. Adică peste 12 la sută dintre persoanele infectate în România.

Din cele 812, peste 420 sunt în Suceava, iar alte 103 în București. Horațiu Moldovan spune că situația din Suceava nu a fost cauzată de lipsa echipamentelor, ci de un management deficitar. Oricare ar fi cauza reală, medicii de acolo susțin că spălau și reutilizau măștile în mod repetat.

Dar unde sistemul a scârțâit, oamenii s-au mobilizat. Indivizi și antreprenori mici au început să producă echipamentele atât de necesare – în primul rând de cei de pe prima linie a acestei lupte, dar și pentru alte persoane cu risc. Makerii au pivotat spre producția de viziere, mici ateliere au început să facă măști. O altă echipă a creat un prototip pentru un robot autonom de dezinfectare care să fie utilizat în spitale.

Toți încearcă să contribuie. Conturile lor de e-mail, mesagerie și Facebook sunt inundate de solicitări de la personalul medical lipsit de echipament sau alte persoane din instituțiile statului care nu au cu ce se proteja la locul de muncă. Și răspund la multe dintre aceste strigăte de ajutor.

„Oamenii erau disperați”, spune Răzvan Pascu, 33 de ani, de la H3, unul dintre cei peste 100 de makeri care au început să facă viziere de protecție. “La început, le livram direct acasă la medici. Se vedea că sunt speriați, că erau disperați, că sunt recunoscători. Sunt oameni grozavi, dar acum se confruntă cu o provocare extraordinară.”

Alexandru Cristal, 38 de ani de la FabLab, spune că este „extraordinar modul în care comunitatea makerilor s-a implicat și a început să producă echipament de protecție”. “Simt că țara este împânzită de viziere și totuși există încă cerere.”

Primește mesaje de la medici din spitale, pe Facebook, prin e-mail sau prin telefon. De la maternități la servicii de ambulanță, din București la Nehoiu. “Încearcă să ajungă la noi prin orice canal disponibil”, spune el.

Vizierele nu sunt singurele echipamente de protecție necesare. Era și o penurie de măști. În primă fază, Ministerul Sănătății din România a spus că doar persoanele cu simptome trebuie să poarte mască afară. În urmă cu câteva zile, au emis o declarație în care spuneau că oamenii ar trebui să poarte orice au la îndemână ca să-și acopere gura și nasul.

„Știm că măștile noastre nu sunt omologate”, spune Andreea Savin, 27 de ani, manager la Atelierul de pânză, care a început să facă măști de bumbac. “Nu sunt destinate mediilor profesionale, ci mai degrabă pentru activitățile de zi cu zi. Este foarte trist că în prezent primim cereri de la personalul medical. Asta spune mult despre nevoile actuale și este clar că nu am fost pregătiți pentru ce ne-a lovit”.

Pascu de la H3 spune că inovația și adaptabilitatea salvează vieți. “Ceea ce este important este că acum dovedim că se pot face lucruri în țara noastră. În câteva zile ne-am schimbat activitatea, producția, am arătat că suntem flexibili”, a spus el. “Există producători, makeri care fac minuni în aceste zile. Aceste produse, viziere și alte soluții, create în România, probabil salvează vieți.”

Marele Print, o companie de servicii de printare, a început să realizeze viziere și panouri de protecție. Donează 10% din ceea ce produc. Pe vizierele pe care le realizează, lipesc un autocolant pe care scrie „Totul va fi bine”.

Paul Popescu, 39 de ani și echipa Modulab au adaptat una dintre platformele lor dezvoltate recent pentru a funcționa ca un robot autonom de dezinfectare pentru spitale, folosind radiații UV. Robotul va fi testat în spital, iar Modulab a început procesul de omologare.

La H3, Răzvan Pascu, 33 de ani și cei doi colegi ai săi, realizează în mod normal instalații interactive multidisciplinare. Acum, împreună cu compania de producție publicitară Kaustik, proiectează, produc și donează viziere, mici măști respiratorii, sterilizatoare UV. De asemenea, au început să lucreze la un proiect de respirator mecanic, împreună cu o echipă de dezvoltatori din Galați.

Adina Casas, 45 deține un atelier de jucării pentru bebeluși. Acum face măști. A început acum o lună, când a răcit. Nu voia să iasă fără mască și nu putea găsi să cumpere una la farmacie, așa că și-a făcut una singură. Mai mult ca o glumă, a postat un selfie mascat pe Facebook. Cererile au început să curgă. Mai întâi de la prieteni, apoi de la tot felul de oameni, inclusiv medici de familie, farmaciști, instituții ale statului.

Acum face aproximativ 50 pe zi. „O lună nu am știut ce e aia sâmbătă sau duminică. Lucrez aproape zece ore pe zi. Simt un sentiment de urgență în a termina măștile pentru oameni. ” Adina a făcut prima mască folosind un tutorial YouTube. Prin practică, și-a îmbunătățit tehnica și a adaptat materialele. „Am fost o curbă de învățare foarte abruptă”, spune Adina.

Mihaela lucrează la Kaustik, o companie de producție publicitară, de peste 10 ani. Împreună cu H3, acum produc aproape 500 de viziere pe zi. Unul dintre clienții lor, Fru Fru, a sprijinit inițiativa și a finanțat producția de 7000 de viziere. Primele 2500 de viziere pe care H3 și Kaustik le-au donat, au fost produse din fonduri proprii.

Alexandru Cristal, 38 de ani a început să facă viziere la FabLab acum o lună. Acum fac 100 pe zi, 200 când lucrează și noaptea. A lansat un apel pe grupurile Facebook de imprimare 3D, 70 de persoane au răspuns imediat la apel. Acum, sunt peste 100 de oameni din România care imprimă 3D suporturile pentru viziere.

Prototipul robotului autonom de dezinfectare realizat de Modulab a atras mult interes pe rețelele de socializare. Aceștia au decis să înceapă o campanie de crowdfunding pentru a acoperi producția a zece astfel de roboți și să le doneze spitalelor aflate în dificultate din întreaga țară. Alți doi roboți au fost deja sponsorizați de o bancă și un mare retailer.

Atelierul de Pânză obișnuia să confecționeze sacoșe ecologice din bumbac. Le-a venit ideea de a începe să producă măști făcând mai întâi unele pentru a-și proteja angajații. Acum, au donat peste 2200 de măști diferitor categorii de oameni: personal medical, persoane cu dizabilități, persoane cu afecțiuni medicale severe și bătrâni.

La FabLab, vizierele sunt ambalate și expediate în toată țara. FAN Courier s-a oferit să livreze vizierele gratuit. Există o inițiativă, viziere.ro care centralizează cererea de viziere. „Pe lista lor există o cerere de jumătate de milion”, spune Alexandru. „Acesta nu este un produs pe care îl poți reutiliza pe termen lung. Sigur, îl poți dezinfecta, dar dacă îl utilizezi într-un mediu infectat cu Covid-19, ar trebui să îl arunci după aceea. Nu cred că oamenii cărora le trimitem vizierele fac asta. Având în vedere deficiențele, vor încerca să țină de ele cât mai mult posibil.”

„Există încă cerere”, spune Andreea Savin. „Avem 1700 de măști pe lista noastră de așteptare. Spitale, personal al ministerului de interne, le așteaptă.”

La Atelierul de Pânză, primul model de mască era dintr-un singur strat de bumbac. Pe măsură ce măștile lor au început să ajungă la personalul medical, au primit feedback-ul că ar trebui să folosească două straturi. Și-au adaptat produsul la cerere, adăugând și un buzunar interior, unde se poate băga tifon sau alt material de protecție.

Atelierul de Pânză este un proiect social, care angajează persoane cu dizabilități. A fost creat de un ONG de mediu, Viitorul Plus. Datorită grijei lor pentru mediu, nu ar avea în vedere producerea măștilor din plastic sau din alte materiale nereutilizabile.

Atelierul de Pânză livrează măști zilnic. În afară de donații, au înființat un magazin online pentru măști, astfel încât persoanele care își pot permite să cumpere, le pot susține activitatea și le permit să își plătească angajații.

„Primim mulțumiri din partea medicilor. Mulți dintre ei ne-au spus că sunt conștienți că măștile noastre nu sunt omologate ”, spune Andreea Savin. „Dar acum, decât să nu aibă nimic, preferă această alternativă.”

Atelierul de Pânză a primit solicitări de la secții de chirurgie și unități de terapie intensivă. Din toată țara, de la orașe mari precum București până la orașe mici.

„Este mai bine decât nimic. Acesta a fost motto-ul meu de la început ”, spune Adina Casas. Ea donează persoanelor care au neapărată nevoie și vinde persoanelor care doresc să îi sprijine în continuare donațiile. „Oamenii care pot plăti au înțeles necesitatea de a contribui la menținerea donațiilor.”

„Ceea ce este important este că dovedim acum că se pot face lucruri în țara noastră. În câteva zile, ne-am schimbat activitatea, producția, am arătat că suntem flexibili. Există producători, makeri care fac minuni în aceste zile. Aceste produse probabil salvează vieți. Ar trebui să învățăm să fim mai atenți când vine vorba de producția locală ”, spune Răzvan Pascu de la H3.