MIRCEA REȘTEA
interviu realizat de Ioana Bîrdu
Klaus Iohannis în Piața Universității, după anunțarea rezultatelor sondajelor pentru al doilea tur al alegerilor prezidențiale. București, 17 noiembrie 2014. © Mircea Reștea
Mircea Reștea, colaborator Documentaria, are în spate 17 ani de fotojurnalism. A lucrat la publicații precum Cotidianul și România Liberă, iar în 2013 a devenit freelancer și colaborator la Decât o Revistă.
apasa pe imaginea de mai jos pentru a deschide galeria de fotografii
gliseaza pentru mai multe fotografii
Alegeri 2014, proiectul echipei Decât o Revistă, a avut drept scop documentarea campaniei pentru alegerile prezidențiale. Cum ai văzut inițiativa DOR în peisajul jurnalismului românesc?
Decât o Revistă a avut un rol decisiv: nu doar că ne-au finanțat, ci au construit platforma online pe care am publicat fotografiile. Mai mult, ne-a oferit ocazia să lucrăm cu o echipă de reporteri extraordinari. Nu știu să se fi făcut așa ceva în presa de la noi.
Evenimentul a fost acoperit de 4 fotografi: tu, Ioana Moldovan, Alexandra Dincă și Andrei Pungovschi. Vorbește-ne despre procesul vostru de lucru – cum v-ați organizat, cum ați comunicat și cum ați editat fotografiile?
Fiecare dintre noi a urmărit un candidat, iar fotografiile au fost publicate pe măsură ce le făceam. Andrei a fost și editor, dar încercam să participăm cu toții la ședințele de editare. Procesul acesta a fost unul dintre lucrurile care mi-au plăcut foarte mult la acest proiect pentru că e foarte interesant să vezi cum lucrează fiecare. Apoi editarea în sine e un proces foarte instructiv, mai ales atunci când reușeam să ne adunăm toți.
Cum a fost pentru tine să documentezi campania lui Klaus Iohannis? Cât acces ai avut și cum a decurs interacțiunea dintre tine și candidat?
A fost unul dintre cele mai interesante proiecte la care am participat. Am lucrat cu mult entuziasm și pentru că era pentru prima dată când puteam să fotografiez politică fără teama că fotografiile vor fi utilizate în alt fel decât cel hotărât de noi. Din păcate accesul în apropierea candidatului a fost foarte limitat: cu câteva excepții – două, trei vizite în niște fabrici – am fotografiat evenimente publice. E motivul care mă face să consider că partea aceasta (candidat și tot ceea ce înseamnă culise de campanie) este un eșec. Lucrurile stau ceva mai bine în ceea ce privește celălalt obiectiv pe care mi l-am stabilit: un fel de portret al susținătorilor d-lui Iohannis.
Cum a decurs interacțiunea dintre candidat și public?
Interacțiunile dintre candidat și public se petreceau în general la mitinguri, mai precis în timpul băilor de mulțime cu care începeau și se terminau acestea și constau în strângeri de mâini și fotografii. La lansarea cărții Pas cu pas a fost o lungă sesiune de autografe, prilej de mici glume cu publicul.
Ai în spate mulți ani de fotografie. Povestește-ne despre experiența ta în domeniu și câteva lucruri pe care le-ai învățat din restul proiectelor la care ai lucrat.
Nu-mi dau seama dacă cei 17 ani de când fac fotografie de presă sunt mulți sau puțini. Mi se pare important că-mi place ceea ce fac și că încerc să învăț în continuare de la alții și, mai ales, din propriile și deloc puținele eșecuri. Un lucru pe care l-am învățat e că uneori pur și simplu e bine să renunți – la publicarea unei fotografii, chiar dacă-ți place foarte mult, la un subiect sau chiar la un proiect. În ultimul timp încerc să lucrez doar la acele subiecte/proiecte în care accesul este cât mai aproape de cel pe care mi-l doresc și asta pentru că lipsa de acces este principalul motiv de renunțare.
Ce înseamnă pentru tine fotografia documentară și cum o vezi evoluând?
Nu știu cum va evolua dar mă bucur că încă pot s-o fac pentru că fotografiatul e pentru mine un mod de a fi. La fel, mă bucur să văd că există și la noi câțiva fotografi/fotografe care reușesc să facă fotografie documentară de foarte bună calitate.
Pentru mai multe fotografii și proiecte realizate de Mircea, viziteaza-i portofoliul online.