SHARE
Gabriela a economisit 3 lei pentru o păpușă. În două luni își propune să mai strângă 97 lei și să adune astfel suma necesară pentru jucăria pe care și-o dorește.
Și-a făcut acest plan la atelierul de educație financiară din cadrul Centrului Comunitar din Carani, județul Timiș, care face parte din programul Educația – Centrul schimbării în comunitate, implementat de Fundația United Way și finanțat de Fundația Globalworth. Alți copii, alte dorințe. Un telefon. Un pix. O păpușă Barbie. Un teren de fotbal. Cărți, un iPhone, o minge, o cupă de fotbal. Un ponei, o dronă, un căluț adevărat. Fiecare copil își notează obiectul dorinței pe o coală de hârtie. Apoi îl desenează și scrie de ce și-l dorește: ”ca să mă joc”, ”ca să investesc”, ”pentru că mă ajută la școală”. Notează prețul și estimează în câte săptămâni ar putea reuși să strângă suma care îi lipsește, după ce a evaluat economiile pe care le are deja. Copiii sunt foarte activi la această oră și fiecare e nerăbdător să povestească despre planul și motivația sa.
La începutul activității, copiii s-au spălat pe mâini și au mâncat gustarea primită la centru. Alexandra Bechira, coordonatoarea atelierului, i-a introdus mai întâi în istoria banilor. Apoi au făcut un joc de roluri despre troc. Au schimbat o foarfecă pe un lipici, două creioane pe o radieră, un gel dezinfectant pe un pix. La final, mai fac un rebus pe aceeași temă. ”Dar matematică când mai facem?”, se aude din clasă.
Pentru că este prima întâlnire la centru după Ziua Copilului, Alexandra le împarte diplome și baloane roșii. Le pot lua acasă și această veste generează un val de bucurie zgomotoasă. Un balon se sparge, iar câțiva copii se oferă se le cedeze pe ale lor colegei care a rămas fără.
Centrul comunitar din Carani face parte din programul ,,Educația – Centrul Schimbării în Comunitate”. Misiunea principală este prevenirea abandonului școlar prin implicarea întregii comunități și crearea unei rețele sustenabile fomată din copil-părinți-cadre didactice. Copiii iau parte săptămânal la activități non-formale, servesc o masă și sunt susținuți cu materialele necesare.
”Facem activități într-o manieră mai ludică, mai interesantă decât la școală tocmai ca lor să le crească motivația de a învăța. Atingem și componenta de orientare în carieră, facem excursii, teatru, dans, sport. Am fost, de exemplu, cu toți copiii din Timiș la o firmă pentru prevenirea incendiilor. Ne primeau lunar, îi învățau să facă manevre de resuscitare, ce să facă în caz de incendiu, cum să folosească extinctorul”, explică managerul zonal Ada Gabor.
Pentru părinți a fost implementată Academia Părinților. Sub deviza ”Părinți implicați, copii încrezători”, au loc discuții și activități despre comunicarea pozitivă cu copilul și despre nevoile copilului. Dar și cadrele didactice participă la workshop-uri și cluburi de lectură prin care primesc instrumente adiționale de lucru cu copiii din familii defavorizate.
Gabriela este în clasa întâi și face parte din program încă de la început, din 2017. S-au alăturat pe rând programului încă două fete cu care Gabriela împarte locuința părinților. Carmen este cea mai mare dintre ele, are 13 ani și se află în plasament. Bianca este o nepoată a lor căreia i-a murit mama, iar părinții Gabrielei au luat-o și pe ea în plasament. Cu ele stă și Larisa, mai mică, ai cărei părinți lucrează în Timișoara și nu au timp să o ducă la școală și să se ocupe de ea. Mama fetelor ne povestește că atunci când le-a luat, adaptarea a fost dificilă. Mai ales pentru Carmen, care a suferit mult timp de stres, fiindcă erau multe schimbări și lipsuri în viața lor, dar și multă incertitudine.
Fetele merg împreună spre casă, după activitatea de la centru. Nu e departe. “Casa” este mai curând o clădire de prin anii ‘60 care adăpostea cândva birouri, în spatele unor silozuri. Acum părăsită, a fost oferită temporar drept locuință de către firma unde tatăl lucrează ca paznic.
Gabriela își îmbrățișează mama. Apoi, fetele merg afară. Se dau în leagăn. Sar coarda, joacă pingpong în aer. Au iepuri, pisici, găini. Corina găsește trei ouă și le duce în casă în palme, cu pași mărunți. O întreb cum au fost activitățile online pe timpul pandemiei. ”N-am fost chiar atât de bucuroasă.” Și mama ei este ușurată că au reluat cursurile în format fizic: ”E bine că nu mai stau atâta cu ochii în telefon, se mai joacă între ei, povestesc, fac sport”. La începutul pandemiei, toți copiii din cadrul programului United Way au primit câte o tabletă ori laptop, pentru a nu întrerupe activitățile. Acum, online au rămas doar întâlnirile săptămânale cu Eliza, voluntara care îi ajută pe copii la teme.
După ce vin de afară, Gabriela clătește un bol și golește în el o pungă de pufuleți. Îi mângâie parcă cu vârful degetelor și ia unul. Îl învârte în aer în chip de avion și-l îndeasă amuzată în gură. Apoi întinde bolul Larisei și povestesc cu mama lor despre teme, colegi și economii.
“Și dacă ești femeie de serviciu ori cioban, tot trebuie să știi carte.”
“Dacă vine cineva să ceară 20 kg de brânză…”, adaugă Corina.
“Păi da, trebuie să știi să socotești, să-i dai omului cât a cerut, să-i dai rest.”
Brusc, Gabriela se ridică de lângă bolul cu pufuleți și scotocește în ghiozdan. “Uite”, îi spune ea mamei, arătându-i diploma primită de la centru și privind-o cu un amestec de mândrie și prudență. Dar mama zâmbește larg și schițează un gest înspre ea. Gabriela îi sare în brațe. A fost o zi bună.
*prenumele persoanelor fotografiate au fost schimbate, la cererea acestora, pentru a le proteja identitatea
Documentarea materialului a fost posibilă cu ajutorul Fundației United Way și cu sprijinul financiar al Fundației Globalworth.
,,Educația, centrul schimbării în comunitate” este unul dintre principalele programe de educație ale United Way România. Obiectivul său central este sprijinirea unui număr de 12 centre de zi înființate de United Way România, care funcționează ca hub-uri comunitare.
Beneficiind de finanțări oferite de Fundația Globalworth, programul previne abandonul școlar în comunitățile sărace urbane și rurale, unde nu educația copiilor este prioritatea, ci lupta zilnică pentru a găsi resurse necesare supraviețuirii. Are o abordare integrată, în cadrul căreia acțiunile sunt concentrate asupra nevoilor copilului. Părinți, profesori, voluntari și asociații nonguvernamentale locale lucrează împreună pentru rezolvarea problemei abandonului școlar, care nu este una a copilului, ci a întregii comunități.
În cele 12 centre comunitare din Urlați, Fundulea, Băicoi, Jilava, Pădureni, Cluj-Napoca (Pata-Rât), Timișoara (Școala nr. 20) și 5 comune din jud. Timiș (Sânandrei, Mașloc, Carani, Șemlacu Mare și Bucovăț), 2.700 de copii, 2.160 de părinți și 540 de profesori sunt implicați, în cei 5 ani ai programului, în peste 1.700 de activități educaționale.
RECOMANDĂRI
