REFORMA ANAF

Când domnul Ionescu își ascunde o parte din venituri, România poate trece peste acest amănunt. Când însă un milion de “Ionești” fac asta, bugetul României are o problemă. Asta înseamnă mai puțini bani pentru plata pensiilor, infrastructură deficitară, educație de slabă calitate pentru copii și tineri, sistem sanitar care nu poate susține nevoile cetățenilor.

În România, bugetul de stat este încă furat. Dacă te uiți la diferența dintre sarcina fiscală ridicată a costului forței de muncă (calculată pe baza obligațiilor legale) și încasările efective din impozite, vezi că economia României are de-a face cu volum ridicat de câștiguri disimulate, cu un puternic impact negativ asupra veniturilor fiscale. Partea bună este că proiectul-pilot de creștere a conformării care vizează munca nedeclarată, salariile subdeclarate și evaziunea fiscală, lansat la mijlocul anului 2014 de către ANAF şi Inspecția Muncii, a fost extins în 2015 la întreaga țară.

Eforturile depuse în 2015 de către Inspecția Muncii par să fi încetinit însă în 2016 din cauza presiunilor electorale. ANAF are şi un program care vizează persoanele fizice cu averi mari (pentru care cheltuielile şi stilul de viaţă nu se potrivesc cu averile sau veniturile declarate oficial), dar evaluările făcute de inspectori au progresat relativ încet. Programul, demarat în 2014, a vizat deja 30 de persoane; dintre acestea, o treime au primit înştiinţări privind impozite suplimentare datorate, iar pentru jumătate din aceia au fost identificate cazuri de infracţiuni economice şi fraude. Se pare că programul va continua prin selectarea a încă vreo 30 de persoane care vor fi trecute prin „sita” fiscului român.

Dacă trecem de la persoane fizice la juridice, adică la firme, lucrurile nu stau foarte diferit. Într-o lume globalizată, marile fraude fiscale sunt trans-frontaliere, iar instituțiile care trebuie să le depisteze sunt obligate la dinamism, profesionalism și flexibilitate. Dacă una din aceste trei componente e slăbită, sunt afectate încasările și economia suferă.

Reorganizarea ANAF, autoritatea fiscală din România, tocmai asta urmărește: sporirea flexibilității și a eficienței acesteia. Partea bună a acestei reorganizări este că se face sub monitorizarea Băncii Mondiale, beneficiind de cele mai bune practici in domeniu. De asemenea, noii “recruți” din compartimentele de Antifraudă sunt tineri, inteligenți şi motivați. Până acum s-a restructurat Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, s-a înființat Direcţia generală de executare silită (care se ocupă de cazurile speciale), s-a redistribuit personalul în cadrul ANAF (pentru care lucrează aproximativ 27.000 de angajați în toată țara), s-a trecut la raportarea automată obligatorie de către bănci a informațiilor privind conturile bancare ale contribuabililor, s-au făcut progrese în conectarea caselor de marcat cu memorie electronică la baza de date centralizată din ANAF și – nu în ultimul rând – s-a trecut la punerea în aplicare a unui proiect-pilot privind subdeclararea veniturilor.

“Cristal”, “Helios” sau “Xenon” sunt operațiuni marca ANAF prin care au fost verificate centre comerciale, depozite, piețe, puncte de trecere a frontierei sau chiar vânzători de mașini second-hand. Similar cu persoanele fizice, firmele trebuie să înțeleagă că obligațiile fiscale trebuie respectate de către toată lumea.

În 2017, ANAF va avea o sarcină și mai dificilă. Promisiunile pre-electorale ale partidelor politice au dus la scăderea ponderii veniturilor fiscale în PIB la cel mai redus nivel din întreaga istorie a României – 25,4% din PIB. În aceste condiții, e nevoie ca pierderile bugetului prin neîncasarea banilor la buget să fie minimizate. Dacă mai ținem cont și de faptul că două treimi din pensii sunt finanțate din contribuții, iar o treime din împrumuturi, e clar că rolul ANAF este unul esențial.

Ce se așteaptă de la reforma ANAF:

• Creșterea educației fiscale a angajaților proprii, în special a celor din mediul rural;
• Corelarea performanțelor cu bugetul propriu al instituției, așa încât ANAF să își permită investiții care să-i crească capacitatea operațională și de imagine;
• Întărirea controlului intern al integrității angajaților şi crearea condiţiilor pentru eliminarea subiectivităţii, spre exemplu, prin crearea de proceduri clare pentru activitatea de inspecţie;
• Eliminarea influenței/presiunii politice în activitatea ANAF
• Concentrarea resurselor ANAF pe persoanele și domeniile cu risc fiscal ridicat
• Informatizarea inteligentă a administraţiei fiscale – atât spre folosul administraţiei, cât şi al contribuabilului.

“Nivelul ridicat de evaziune fiscală și nivelul scăzut de conformare fiscală rămân în continuare o provocare. Munca fără forme legale și veniturile declarate la o valoare mai mică decât cea reală continuă să aibă un efect negativ asupra veniturilor fiscale, conducând la denaturarea economiei. Eficacitatea măsurilor, inclusiv cele luate de Inspecția Muncii, pentru a combate munca fără forme legale rămâne limitată.

Dintre țările cu caracteristici similare, dar și la nivelul întregii UE, România are cea mai scăzută pondere din PIB a veniturilor fiscale. În 2014, taxele și impozitele indirecte s-au situat cu mult peste media UE, în timp ce nivelul impozitării directe a fost net inferior mediei UE.”

Raportul Comisiei Europene pentru România 2016, în cadrul Semestrului European