ERAU ȘI EI TINERI / ANDREI PUNGOVSCHI


Dacă ai sta de vorbă cu părinții tăi tineri, ce ai schimba la cum te-au crescut?

EPISODUL 16

Pe mama aș întreba-o dacă e mândră de ce a făcut în trecut sau dacă este conștientă de ce a făcut în trecut. Și mie și lui taică-meu, dar mai ales mie. Toată tortura asta emoțională. Dacă este conștientă de ce mi s-a întâmplat și prin ce am trecut eu fiind mic copil, până în adolescență și așa mai departe. I-aș spune să aibă mai multă compasiune față de copilul ei, să dea tot ce are mai bun mai departe, nu să dea mai departe chestia rea, pe care și el la rândul lui poate să o transmită fără să-și dea seama. Bătăile, frustrările, manipulările emoționale, fizice, pe care un om normal nu le face.

VEZI EPISODUL 16

EPISODUL 15

Probabil mama atunci când a avut de ales între a fi o mamă bună sau a fi un doctor bun, a ales să fie un doctor bun. Probabil că de acolo mi se trage. Am început să conștientizez lucrul ăsta despre mama și am încercat să o cunosc mai bine, după care mi-am adus aminte cum pe mama o vizitează niște tineri. Care au acum 20 și ceva de ani. Sunt tinerii cărora le-a salvat viața și care vin la ea cu o dragoste și respect pe care eu poate nu i le-am oferit niciodată pentru că furia aceea m-a urmărit mult timp în viață.

VEZI EPISODUL 15

EPISODUL 14

Eu am crescut cu ideea că n-am fost niciodată copilul pe care și l-au dorit. Și dacă ar fi fost să le zic ceva înainte să mă nasc, ar fi că nu există copilul pe care ți-l dorești, adică ți-l faci așa cum ți-l dorești. Ți-l crești așa cum ți-l dorești. Așa ajunge cine vrei tu să fie, dacă asta e ce-ți propui tu când faci un copil. Ai mei n-au putut să înțeleagă niciodată chestia asta. Țin minte că mergeam la prieteni și zicea mama ”Denisa nu e chiar așa cum ne-o dorim, dar eu o iubesc foarte mult”.

VEZI EPISODUL 14

EPISODUL 13

“Mi-aș fi dorit să fi divorțat de când au zis prima dată că vor face asta. Mi-aduc aminte că am primit vestea cu calm și tot ce-am zis a fost “Bine, dar până atunci, tot ce te rog e să n-o bați”. N-a fost așa. Am simțit că am trăit întotdeauna pe teren minat. Mi-era în permanență frică. Să nu zic sau fac ceva greșit. Frică să nu interpreteze ceva greșit, frică să nu-mi iau vreo palma. Multă vreme n-am putut să adorm decât dacă-mi imaginam că mă bate cineva. Încă mai fac asta, uneori.”

VEZI EPISODUL 13

EPISODUL 12

“Mă simt captiv în comportamentul ăla. Cumva ai tendința mai degrabă să replici ce-au făcut ai tăi cu tine, pentru că e calea ușoară, e calea pe care o știi și te duci spre ea cumva, cred. Pe de altă parte, poți să identifici momentul și să zici: ”Aha! Aici tata făcea așa, aleg să fac altfel.” Dar natural tendința este să replici tratamentul pe care l-ai primit. Nu știu din ce cauză.”

VEZI EPISODUL 12

EPISODUL 11

La un moment dat mi-a zis că ar fi fost mai bine să nu fi trăit, sau să mă fi sinucis. Era o ceartă, ceva, o greșeală. Și nici de lucrul ăsta nu-și amintea, care mie mi-a rămas foarte întipărit în minte și care, copil fiind, mă afectase destul de mult. Dar ea nu-și mai amintea și sunt sigură că nu e conștientă și nu știa de toate lucrurile astea până când i le-am reamintit eu și bineînțeles că îi pare rău și știe că a făcut multe lucruri pe care nici ea nu le mai știe, dar tocmai pentru că ce trăise ea era mult mai rău decât ce a dat ea mai departe. La fel, mi-am dat seama și eu că în momentul în care intri pe pilot automat și nu ești conștient de ce faci, atunci faci exact lucrurile cu care ai fost învățat și obișnuit și probabil că ea auzise de multe ori lucrul ăsta și eu l-am auzit o dată sau de două ori poate.

VEZI EPISODUL 11

EPISODUL 10

“Efectele sunt devastatoare și durează atât de mult să le repari, încât acum nici nu-mi închipui să trăiesc cu chestia asta în continuare OK, fără să mai am crize de anxietate sau să-mi pierd sensul, efectiv. Cu fiecare veste îmi pierd sensul, mă trage înapoi. Oricât aș trage de mine, mama tot plânge, tot e neputincioasă, îmbătrânește așa și nu mi se pare drept. Mă trezesc dimineața și-mi zic: “Băi, tre’ să fac ceva. Acum, acum. Nu știu cum. Nu știu. Tre’ să fac bani, tre’ s-o iau de acolo.” O sun pe mama de aici și n-am ce să vorbesc cu ea. E super trist, pentru că noi toată copilăria nu am apucat să avem alte lucruri în comun decât grija față de celălalt. “Ești bine? Da.” Mă sună acum și doar atât putem să vorbim. “Ești bine? Da.” Aș fi vrut să fim mai apropiați toți, ca familie, dar uite că lucrurile astea ne-au îndepărtat și cred că problemele astea o să tot existe. Sunt momente în care ai nevoie de familia ta, momente în care poate maică-ta are prea multe și nu mai poți să-i spui. Ăsta-i unul din cele mai nașpa sentimente. Uneori, ai nevoie să vorbești, s-o întrebi pe ea, simți nevoia de ea. Și n-ai cum să-i mai spui, că o încarci și mai rău.”

VEZI EPISODUL 10

EPISODUL 9

“În 2016, am trăit în singurătate perfectă. Nu vorbeam decât cu vânzătoarea de la supermarket sau eventual cu prietenii când le ceream bani. Am trăit fără să fac nimic. Și acum știu că, într-un fel, ăla a fost anul cel mai bun din viața mea. Tot ceea ce mi se-ntâmplă acum, toate lucrurile incredibil de bune care mi se-ntâmplă, se-ntâmplă datorită acelui an când n-am mai alergat după nimic. Doar am fost. Am lăsat să se ducă furia, să se ducă frustrarea, să se ducă îndoiala de sine. Am ajuns la zero. Când ești la zero, după aceea poți să construiești. Nu pornești de la ideea că ai tot timpul o datorie neplătită. Și apoi ești liber să faci orice. Ești liber să devii tu însuți.”

VEZI EPISODUL 9

EPISODUL 8

Bineînțeles că mi-am pus de multe ori întrebarea: ”De ce s-a sinucis tata?”. Lucru pe care încă nu-l știu și nici n-o să-l știu vreodată, dar tot timpul aveam nevoie de explicații pentru că încercam să vorbesc cu mama despre lucrul ăsta și ea zicea: ”Așa a fost să fie”. Sau ”Așa a vrut Dumnezeu”. Care e un răspuns foarte românesc. Ce-nseamnă asta? Așa a vrut Dumnezeu, sau așa a fost să fie. Cum adică așa a fost să fie?

VEZI EPISODUL 8

EPISODUL 7

“Nu mi-au zis niciodată “Nu face asta!” sau “Faci cum îți zicem noi!” Dar tot aveam senzația că trebuie să respect făgașul pe care mă așezaseră ei. Și am confundat o vreme îndelungată aprecierea lor cu performanțele mele, ceea ce m-a făcut să fiu prea competitivă și m-a făcut să judec oamenii din jurul meu, în perioada aia, în funcție de standardele pe care le-am înțeles eu din familie. Ceea ce înseamnă o oarecare condiționare. Nu neapărat rea. Dar sunt curioasă ce-ar fi fost dacă aveam alte opțiuni. A trebuit să găsesc metode să văd dacă alor mei se place de mine ca om. Li se pare că sunt mișto? Ar fi prieteni cu mine, dacă n-aș fi copilul lor? Dacă dăm școala un pic la o parte, cine suntem?”

VEZI EPISODUL 7

EPISODUL 6

Să nu simt că mă iubesc condiționat de rezultatele mele școlare, să nu-și dorească să fiu perfectă, să am nota zece pe linie pentru că altfel aș fi indezirabilă, să nu-mi fi spus în repetate rânduri “acum vorbesc adulții, nu deranja”. Asta m-a urmărit și încă mi-e greu să îmi găsesc o voce într-un cerc de adulți în condițiile în care nu mă simt neapărat adult. Mi-a creat o frică. Într-un fel, am crescut în frică. Să nu deranjez, să nu greșesc.

VEZI EPISODUL 6

EPISODUL 5

Chiar au făcut ce-au știut mai bine și cred că n-aveau cum să facă altceva deși realitatea e că am fost un copil abuzat. Asta e. Dar nu pot să spun asta fără să spun că nu-i condamn și că înțeleg cum s-a întâmplat. Simt în continuare nevoia să-i apăr.

VEZI EPISODUL 5


EPISODUL 4

Orice încercare de a vorbi cu ei acum despre asta se termină cu un refuz și cu ideea: “Dar cum, ia uită-te la tinerii din ziua de azi, câți nu și-ar dori să trăiască la țară? Ai fost o super fericită”. Privind din exterior, așa este, dar emoțional vorbind, a fost o povară destul de mare, pentru că a trebuit să mă trezesc la șapte ani să învăț să am de a face cu niște părinți care se mai și așteaptă la chestii de la mine. 

VEZI EPISODUL 4

EPISODUL 3

I-aș ruga să nu se mai certe. Se certau super mult când eram mic sau am rămas eu cu niște traume de acolo. Să se descarce de energii cât au poftă, dar undeva unde eu să nu-i pot auzi, pentru că-ți dă o stare de instabilitate când îți auzi părinții certându-se. Simți că-ți fuge puțin pământul de sub picioare.

VEZI EPISODUL 3

EPISODUL 2

Îmi doresc să fi realizat că a avea o familie e mai presus de cine-și impune punctul de vedere și că sunt și alte efecte. Mi-ar fi plăcut să-și rezolve problemele cu părinții lor, chestiile astea se perpetuează din generație în generație. 

VEZI EPISODUL 2

EPISODUL 1

Tatălui meu i-aș zice că, de fapt, copiii nu au nevoie de mult. Principalul e să-i iubești. Nu știu ce era în capul lui, când a hotărât să mă lase pe mine și să-și vadă de viața lui, dar dacă era acolo, nu neapărat fizic, dar emoțional, să știu eu că există o persoană care mă iubește necondiționat, nu mai căutam dragoste în altă parte.

VEZI EPISODUL 1

SUSȚINE ACEST SERIAL

DOCUMENTARIA este o comunitate de șase fotojurnaliști independenți, uniți de dorința de a documenta vizual, pe termen lung, subiecte importante care sunt ignorate sau tratate superficial de media tradițională.

Ne susținem munca din fonduri proprii și din donațiile cititorilor, așa că avem nevoie de contribuția ta pentru a putea continua să publicăm serialele de fotografie DOCUMENTARIA.

Donațiile se pot face:

Prin transfer bancar (te rugăm să menționezi “campioni” în descrierea transferului):

Asociația LEVANA
București
CIF 36801310
cont RO47BACX0000001280156001
deschis la Unicredit Bank

Cu cardul, în siguranță, online, cu ajutorul platformei Netopia MobilPay:

DONEAZĂ 50 DE LEIDONEAZĂ 100 DE LEIDONEAZĂ 500 DE LEI

Prin PayPal:

Abonează-te la newsletterul DOCUMENTARIA

Share