LACRIMA ȘI BUZDUGAN

fotografii de Adrian Câtu
text de Valeriu Nicolae
infografic: quickdata.ro

Buzdugan este aproape incontrolabil. A fost internat și diagnosticat cu epilepsie și o formă de schizofrenie. A amenințat în nenumărate rânduri că își va ucide mama și frații în timp ce aceștia dorm. Are 12 ani.

Lacrima, mama, are din când în când momente de disperare. Buzdugan este cel mai mare dintre cei trei copii. Urmează curând al patrulea. A crescut într-o familie super săracă și are 11 frați și surori. Mama ei a murit la 48 de ani, anul trecut. Tatăl este alcoolic și lucrează la una dintre multele spălătorii auto din Ferentari. Soțul ei are aceeași « meserie ». Cei mai mulți dintre cei care spală mașini în Ferentari sunt fie dependenți de droguri, fie vând droguri, fie ambele.

mouse over pentru navigare sau click pentru a deschide galeria de fotografii
gliseaza pentru mai multe fotografii

I-am cunoscut prin Dario, fratele ei și unchiul lui Buzdugan. Dario are 11 ani, stă la adăpostul de zi și ne cunoaștem de 4 ani. Alți trei frați mai mici își petrec și ei cea mai mare parte a timpului la adăpost. Dario e cumva parte din familia mea – a petrecut mult timp cu mine. La școală merge foarte bine. Fratele lui mai mare, cu care am început să lucrez prima dată și care avea un potențial senzațional, își târăște zilele inhalând prenadez și furând pentru a putea să își satisfacă adicția. Are 14 ani acum.

Armando este fratele lui Buzdugan. Ca marea majoritate a copiilor din ghetou, la început părea că suferă de deficit de atenție. După câteva luni, în care a venit regulat la cursurile noastre, este capabil să stea 2 ore concentrat și să facă teme. Este un copil bun, care face progrese rapide.

Camera în care locuiau până acum două săptămâni avea undeva între 9 și 10 metri pătrați – mai puțin de 2 metri pătrați pentru fiecare dintre ei. Din cauza bolii lui Buzdugan , mama a trebuit să renunțe la locul de muncă pe care îl avea. Își petrecea marea majoritate a timpului făcând curat și încercând să îl păzească pe Buzdugan de el însuși. Cocioaba în care stăteau era înconjurată de alte cocioabe și de mult prea multă mizerie. Ziua, camera era plină de gândaci, în ciuda străduinței Lacrimei de a ține locul curat. Inclusiv frigiderul era plin de gândaci. Comparativ cu cocioaba în care trăia mama ei, Lacrima avea o situație un pic mai bună. Acum e și mai bine.

Încet-încet și situația lui Buzdugan s-a îmbunătățit, dar are nevoie de medicamente care nu sunt deloc ieftine, de îngrijire și supraveghere permanentă. La sfârșit de săptămână, Lacrima își ia frații de la adăpost și încearcă să le ofere iluzia unei familii, pentru o zi sau două. A cam suferit când Dario i-a spus ca preferă sa stea cu mine la sfârșitul săptămânii.

Copiii care fac copii sunt o problema pentru ghetourile din toata lumea. Lacrima, Alina, Mihaela, Denisa sunt câteva dintre fetele copii care au copii. Denisa a avut o viață de coșmar până la 14 ani, moment la care a decis ca va fugi de acasă, împreună cu iubitul ei. Are acum un copil și trăiește în condiții la fel de nenorocite ca și înainte. Are 16 ani.

Școlile din ghetou sunt în general evitate de profesorii buni și au rezultate mult mai slabe decât media. În Ferentari, problemele acestea sunt stridente.

Pentru doi ani la rând, am urmărit numărul profesorilor care se schimbau la școala 136 – școala de lângă ghetoul din Livezilor. În fiecare an, procentajul a fost peste 80%. Am văzut mai mulți profesori catastrofali, care sunt o rușine pentru meserie. Am vazut, ce e drept, și doi-trei foarte buni.

Am fost în multe ghetouri în care o bună parte a celor care trăiesc în ele sunt romi. Sărăcia cumplită are efecte devastatoare asupra oamenilor care locuiesc în cocioabe. Nu numai sănătatea lor se degradează rapid, dar și așteptările de la ei înșiși.

Lacrima are așteptări minimale. Și de la ea și de la copiii ei. Am auzit de multe ori părinți spunându-mi că ei au făcut câteva clase și nu așteaptă nimic senzațional de la odraslele lor. Părinți care se așteaptă ca la un moment dat să își viziteze copiii în pușcărie, pentru că asta a fost și experiența lor.

Prostituția, traficul de droguri, infracționalitatea ridicată, violența ridicată (în special cea domestică) sunt toate probleme majore în zonele afectate de sărăcie abjectă, așa cum sunt ghetourile.

Discuția romi-sărăcie abjectă este periculoasă, pentru că riscă să întărească stereotipurile pe care o bună majoritate a populației o are despre romi, însă lipsa unor astfel de discuții poate avea efecte și mai proaste. Avem nevoie însă de politici publice care să aibă un impact în ghetouri, iar pentru asta este nevoie de a descrie corect ceea ce se întamplă acolo.

Rasismul împotriva romilor (anti-țigănismul) rămâne bine înfipt în mentalul colectiv, nu numai în România, ci în toată Europa. Efectele lui sunt devastatoare, mai ales pentru că inhibă o bună majoritate a romilor care au reușit în viață să spună că sunt romi și să poată fi modele pentru copiii din zonele sărace. Studii serioase arată, fără îndoială, că în general căutăm să ne validăm ideile pe care le avem și că suntem foarte rar dispuși să ne examinăm critic conceptele cu care suntem obișnuiți. Incapacitatea noastră, la nivel european, de a elimina rasismul, este evidentă dacă e să luăm în considerare succesul partidelor și liderilor extremiști.

Așteptările noastre sunt ca administrațiile locale, ONG-urile, guvernele sau organizațiile interguvernamentale să funcționeze la standarde maximale și să rezolve toate problemele, în timp ce așteptările față de noi înșine sunt minimale. Iată rețeta perfectă pentru rezultate catastrofale.

La fel și în cazul așteptărilor ca problemele romilor să fie rezolvate de romi.

Pentru moment, Lacrima și familia ei o duc mai bine decât acum un an. În Ferentari suntem un grup de 40 – 50 de voluntari, care reușim să ajutăm undeva în jur de 100 de copii (și familiile lor) să aibă un pic mai multe șanse. Nu este sistemic și suntem încă un pic dezorganizați. Dar reușim să acoperim nevoile imediate. Acte pentru înscrierea la școală, câteva locuri de muncă, rechizite, controale medicale, oftalmolog, dentist, urgențe medicale, ajutor la teme, frigidere, mașini de spălat, aragaze, lucruri necesare pentru nou-născuți, calorifere electrice, mâncare – câteva dintre lucrurile pe care am reușit să le rezolvăm.