Alex ține desenul în mâini și îl prezintă mândru publicului său, nouă copii și o femeie, așezați pe scaune de plastic în mijlocul unei curți largi, la umbra unui copac. Pe foaie, câțiva omuleți merg în șir indian spre o clădire mare, neagră, cu geamuri albastre și acoperiș roșu. E 14 septembrie, iar acum câteva ore tocmai s-a încheiat prima zi de școală, pe care Alex și colegii lui de la Centrul Comunitar “Ana și Copiii” din Urlați a trebuit să o deseneze. Fiecare a desenat ce și-a amintit. Cei mai mulți au desenat clădirea și colegii. Unii cu măști, alții fără. Pe rând, fiecare dintre copii și-a prezentat desenul, apoi pedagoga le-a pus întrebări, i-a încurajat să vorbească dacă se poticneau, a dat tonul aplauzelor la finalul fiecărei prezentări.

Centrul Comunitar ,,Ana și Copiii” din Urlați are în grijă copii din comunitatea locală, selectați prioritar în funcție de veniturile familiei. Centrul e susținut de unul dintre programele principale de educație ale United Way România, “Educația, centrul schimbării în comunitate”, care își propune să prevină abandonul școlar în comunitățile sărace urbane și rurale.

Alex Cătăneanu are 9 ani și e în clasa a III-a. Vine zilnic la centru de mai bine de doi ani. E crescut de mamă și de tatăl său vitreg. În ultimii doi ani, tatăl său a lucrat la o firmă de construcții din București, dar și-a pierdut serviciul recent și lucrează cu ziua în Urlați. Mama sa, Loredana este casnică, dar lucrează zilnic la centru, ca voluntar. Face curat, îngrijește grădina și pregătește mâncarea pentru copii. De obicei o ia cu ea și pe Daria, sora mai mică a lui Alex, care are un an. 

În jurul unui copac gros din curte, Daria fugărește un pui de pisică. Ceilalți copii rearanjează scaunele și mesele din curte. Se pregătesc pentru prânz. Loredana, mama lui Alex, iese din casă cu multe farfurii pline, pe care le pune repede pe mese. Cartofi prăjiți, ochiuri și brânză rasă. E prima oară când se face liniște în curte. Se aud doar tacâmurile de metal care muncesc în farfuriile colorate de plastic. Copii primesc două mese pe zi la centru. Masa de prânz și o gustare de plecare. 

Liniștea se termină repede. Urmează, sub coordonarea doamnei pedagog, o tură de mima în care trebuie să ghicească animale. Râsetele copiilor, la fiecare răspuns greșit, se aud din stradă. Săptămânal, pedagogii sociali ai centrului și voluntarii, unii dintre ei foști participanți în program, organizează activități de educație non-formală pentru copii. Pe lângă activități, le oferă haine, rechizite, produse de igienă personală.

La poartă, Angela și Andreea privesc ușor agitate copii care se pregătesc de plecare. Au 14 și 12 ani și au trecut la rândul lor prin programul de la centru. Andreea așteaptă să termine Alex și să o meargă împreună spre casă. Drumul e scurt. În câteva minute ajung în fața blocului în care locuiesc. Într-un apartament de două camere, Alex locuiește cu părinții, trei surori și un frate. Cei de la centru i-au ajutat cu resurse materiale care să le facă viața mai ușoară în locuința aglomerată. Le-au donat mașină de spălat, frigider, canapea, uneori îi ajută și cu bani pentru alimente. 

Odată ajunși în sufragerie, Alex și Andreea încep un concurs de kendama. Nu e tocmai o competiție, Alex e foarte îndemânatic și, spre deosebire de Andreea, reușește fără prea mare dificultate aproape toate trucurile pe care și le propune. Se plictisesc relativ repede și decid să meargă în parcul din apropiere, să joace tenis de masă. 

În parc, se întâlnesc cu mai alți copii și încing o partidă la dublu. Băieții se știu de la centru și meciul se leagă repede. Copii care vin la centru sunt selectați, în general, în funcție de veniturile părinților. Pragul este cuprins de regulă între 450 și 650 de lei per membru de familie. La acestea se pot adăuga criterii precum situații locative extrem de precare, familii monoparentale, copii crescuți de bunici sau frați mai mari, sau situații medicale delicate în rândul părinților. 

Băieții cu care joacă Alex ping-pong sunt mai mari și la vârsta asta diferența se simte la sport. Adversarii lui simt treaba asta și îl lasă și pe el să câștige câte un serviciu. Ajută și că două dintre palete și singura minge pe care o au, resurse esențiale pentru copiii din parcul central din Urlați, sunt ale lui. 

Documentarea materialului a fost posibilă cu ajutorul Fundației United Way și cu sprijinul financiar al Fundației Globalworth

,,Educația, centrul schimbării în comunitate este unul dintre principalele programe de educație ale United Way România. Obiectivul său central este sprijinirea unui număr de 12 centre de zi înființate de United Way România, care funcționează ca hub-uri comunitare.

Beneficiind de finanțări oferite de Fundația Globalworth, programul previne abandonul școlar în comunitățile sărace urbane și rurale, unde nu educația copiilor este prioritatea, ci lupta zilnică pentru a găsi resurse necesare supraviețuirii. Are o abordare integrată, în cadrul căreia acțiunile sunt concentrate asupra nevoilor copilului. Părinți, profesori, voluntari și asociații nonguvernamentale locale lucrează împreună pentru rezolvarea problemei abandonului școlar, care nu este una a copilului, ci a întregii comunități.

În cele 12 centre comunitare din Urlați, Fundulea, Băicoi, Jilava, Pădureni, Cluj-Napoca (Pata-Rât), Timișoara (Școala  nr. 20) și 5 comune din jud. Timiș (Sânandrei, Mașloc, Carani, Șemlacu Mare și Bucovăț), 2.700 de copii, 2.160 de părinți și 540 de profesori sunt implicați, în cei 5 ani ai programului, în peste 1.700 de activități educaționale.

RECOMANDĂRI

ABONARE NEWSLETTER