MISS & MISTER DOWN

fotografii și text de Ioana Moldovan

SHARE

Stigma și sindromul Down se țin de mână în România. Să găsești statistici oficiale este o adevărată provocare. Autoritățile nu par să facă niciun efort să dețină și să publice rapoarte actualizate. Organizațiile non-guvernamentale estimează numărul persoanelor cu sindrom Down la peste 50.000. Dar statisticele nu sunt singurele care lipsesc. Programele de integrare a persoanelor cu sindrom Down se numără pe degete, iar accesul la educație al copiilor cu Down este o raritate.

 

Pentru două zile însă, într-o sală de cinema din Cluj-Napoca, toate aceste probleme au părut doar un vis urât din care cei de acolo s-au trezit pe ritmuri de muzică, poezie și mișcări de dans, fără măcar să-l mai țină minte. Era concursul de Miss și Mister Down. Era veselie. Și râsete. O energie pozitivă învăluia sala și pe toți din ea.

 

Prima zi, proba de talent. Într-o încăpere din clădirea alăturată, concurenții făceau ultimele pregătiri. Fetelor li se acopereau pleoapele cu culori pastelate, șuvițele de păr prindeau forme de bucle. Băieții își aranjau frezele și papioanele. Toți frumoși și eleganți, gata de spectacol.

 

„Let’s rock everybody, let’s rock / Everybody in the whole cell block / Was dancin’ to the Jailhouse Rock”. Vocea lui Elvis a umplut sala. Lumea s-a lăsat cuprinsă de ritm și bucurie. Unul dintre concurenți a început să danseze printre rândurile de scaune, în timp ce mama sa încerca în zadar să îl facă să se așeze. Cu papionul lui în multe culori sclipitoare, era trup și suflet pe melodie.

Entuziasmul lui era contagios.

 

Pe scenă au pășit încrezători, dornici să-și arate talentele: o voce frumoasă, niște mișcări de dans de invidiat sau o recitare captivantă. Fiecare prestație era răsplătită cu aplauze neîmblânzite și fiecare concurent primea îmbrățișări de la prieteni și familie pe drumul înapoi spre locul său.

 

A doua zi, defilarea, votarea și festivitatea de premiere. Noile machiaje, coafuri sau haine erau purtate cu eleganță de concurenții ce pășeau pe scenă, parcurgând-o mai lent sau mai alert sub ochii publicului prietenos. Roșu aprins și albastrul lui Thatcher, verde închis și negru adânc, sclipici și luciu, toate au fost pe scenă. Din rutină făceau parte pașii atenți, piruetele – uneori copilăresc stângace, reverențele adânci și saluturile zâmbitoare.

Tot din rutină, aplauzele și înbrățișările.


SUSȚINE NOUL PROIECT AL IOANEI, “PRINTRE CEI PUȚINI”

Donează prin transfer bancar

Datele pentru transfer:
Asociația LEVANA,
CIF 36801310,
cont RO47BACX0000001280156001,
deschis la Unicredit Bank.


Printre cei puțini” aduce în atenția publicului cum este să trăiești ca minoritar, fie el de natură etnică, religioasă sau sexuală. Este un proiect despre viața de zi cu zi, documentată îndeaporape, a celor care nu se regăsesc în majoritate. O majoritate care de cele mai multe ori, decide pentru ei. 

Acest proiect devine însă și o ocazie de a-i cunoaște pe cei diferiți de noi, dar totuși atât de asemănători. Pentru că mai departe de apartenența la o anumită rasă, religie, etnie, la un gen sau orientare sexuală, suntem toți oameni cu trăiri, sentimente, aspirații și speranța într-o societate liberă și tolerantă.

Astfel, proiectul va aduce în discuție atât dificultățiile pe care le întâmpină minoritarii, trăsăturile, cultura sau obiceiurile specifice anumitor minorități, dar și similaritățile din viața de zi cu zi a tuturor. Totul pentru o mai bună înțelegere a celorlalți și în speranța acceptării fiecărui individ pentru ce e el, așa cum e el.

SUSȚINE ACEST SERIAL

Ne susținem munca din fonduri proprii și din donațiile cititorilor, așa că avem nevoie de contribuția ta pentru a putea continua să publicăm serialele de fotografie DOCUMENTARIA.

ABONARE NEWSLETTER 

RECOMANDĂRI