SHARE

În aceeași săptămână de la sfârșitul lui ianurie, cele mai vizibile știri din lumea educației au fost inaugurarea unei toalete într-o școală din Piatra Neamț, respectiv numărul de școli care încă au WC în curte.

După ce fostul ministru al Educației, Liviu Pop, anunțase pe Facebook că în România lui 2018 sunt fix 2.418 școli fără toaletă în interior (cele mai puține în Ilfov – 1 și cele mai multe în Vaslui – 389), primarul din Piatra Neamț s-a grăbit să posteze poze dintr-o toaletă a fetelor, pentru care tocmai tăiase panglica împreună cu reprezentanți ai inspectoratului școlar. O investiție de la primărie de 40.000 de leri pentru renovarea grupurilor sanitare ale fetelor, căci pentru ale băieților n-au mai fost bani în această fază a lucrărilor.

În paralel, la București avea loc o modestă dezbatere de două ore despre planurile cadru la liceu, după care vor învăța cei care acum sunt în clasa a V-a. Planul cadru este un document esențial, pentru că el stabilește – pornind de la competențele pe care dorim să le aibă un absolvent de liceu – materiile și numărul de ore pe care acesta le va studia. Acum doi ani, când se lucra la planurile cadru pentru gimnaziu, dezbaterile țineau săptămâni în șir și deschideau jurnalele de știri. Cu piramida lui Maslow în față, într-o perioadă de creștere economică pentru țară, vedem că discuțiile despre educație devin tot mai mult despre îndeplinirea nevoilor de bază, în loc să se concentreze pe nivelurile superioare.

O vedem la televizor, dar și în statistici și în evaluări internaționale. Rezultatele elevilor români la testele de matematică și științe PISA sunt printre cele mai slabe din Uniunea Europeană, potrivit ultimelor rezultate publicate în 2015, iar o pondere absolut alarmantă de 42% dintre aceștia sunt analfabeți funcțional, adică nu înțeleg un text la prima vedere și nu pot face operații matematice de bază.

Practic, nu pot rezolva următoarea problemă: “Dacă eu plătesc 3.000 de dolari pentru un bilet de avion și cursul de schimb dolar euro este atât, câți euro am dat pe bilet?”, exemplifica specialistul în educație Oana Moraru. Mai departe, astfel de tineri sunt condamnați să ocupe job-uri care necesită un nivel redus de pregătire și de complexitate, îngroșând rândurile acelei categorii sociale care e cea mai vulnerabilă, cea mai expusă riscului de sărăcie și cu cele mai puține șanse de a evolua profesional și social.

Una dintre cauzele rezultatelor slabe ale elevilor români este lipsa accesului la o educație de calitate, iar asta se suprapune cu disparitățile dintre urban și rural, avertizează Monitorul Educației și Formării pe 2017, publicația anuală de referință a Comisiei Europene în domeniul educației. În mediul rural, unde învață 45% din elevii României, adică aproape un million, școlile au punctaje mai mici decât școlile din mediul urban la toți indicatorii de performanță, arată studiul, citând ARACIP, organismal care evaluează calitatea în învățământul preuniversitar.

Și tot în rural – și în rândul populației rome – sunt cei mai mulți care abandonează școala. Deși proporția tinerilor de 18-24 de ani care au părăsit timpuriu școala a scăzut puțin (de la 19,1% în 2015, la 18,5 % în 2016), ea rămâne a treia cea mai ridicată din UE. În aceste condiții, ținta de 11,3% asumată de România până în 2020 e de neatins.

În top trei, mai exact chiar pe locul întâi în UE, suntem și la cea mai scăzută pondere a absolvenților de studii superioare. Avem cei mai puțini absolvenți de facultate din UE, iar asta va duce la o lipsă de competențe și va limita creșterea economică.

“Rezultatele slabe în ceea ce privește competențele de bază, rata ridicată și în creștere a părăsirii timpurii a școlii și cea scăzută a absolvirii învățământului terțiar nu vin în întâmpinarea nevoii crescânde de mână de lucru calificată”, arată și Raportul de țară emis de Comisia Europeană la sfârșitul anului trecut.

În aceste condiții, poate că știrile despre inaugurarea toaletelor nu ar trebui să ne mire. În 2018, școala reușește să îndeplinească doar nevoile de bază (și pe acelea parțial) ale elevilor săi, iar ei, la rândul lor, vor reuși să îndeplinească doar parțial nevoile unei societăți ale secolului XXI.

DESPRE AUTORI

Adrian Câtu este fotograf documentar, colaborator permanent National Geographic și doctorand în antropologie la Școala Națională de Studii Politice și Administrative. Adrian este autorul unor povești de o remarcabilă profunzime și subtilitate, publicate în ediții românești și internaționale din National Geographic, National Geographic Traveler, precum și în Decât O Revistă sau Global Post. A avut patru expoziții individuale, la Palatul Parlamentului și Librăria Cărturești, iar fotografiile sale pot fi văzute pe site-ul personal http://adriancatu.com/.

ABONARE NEWSLETTER 

RECOMANDĂRI