SHARE

România trăiește un paradox: în ciuda creșterii economice substanțiale înregistrate în ultimii ani, la cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, nivelul sărăciei s-a majorat.

După câțiva ani de scădere, în lipsa unor politici sociale adecvate, procentul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială a crescut în 2016 față de anul precedent, potrivit ultimului raport pe această temă, publicat de Eurostat la finele anului trecut.

Astfel, ponderea acestora a urcat de la 37,4% în 2015 la 38,8% în 2016, după ce în ultimii ani, cel puțin statistic, numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie începuse să scadă. Cu acest procent uriaș, România ocupă locul doi în rândul statelor membre, după Bulgaria, care conduce clasamentul, cu un procent de 40,4%. În termeni nominali, 7,7 milioane de conaționali trăiesc la limita subzistenței.

Mai mult, 23,8% din populaţia României se afla în 2016 în situație de deprivare materială severă, procent în creştere faţă de anul anterior, când rata era de 22,7%, cu toate că în ultimii ani procentul scăzuse de la 31,1%, cât se înregistra în 2012. Deprivare materială severă înseamnă imposibilitatea unei familii de a plăti cheltuieli neaşteptate sau de a-şi permite o vacanţă de o săptămână departe de casă, o masă zilnică care să includă carne, bunuri de lungă durată precum o maşină de spălat, un televizor color, un telefon sau o maşină. Același raport al Eurostat prezintă cifre extrem de dure: aproape 14% din populaţia României nu îşi putea încălzi suficient locuinţa, procent de asemenea în creştere faţă de anul anterior, iar 30% din români nu aveau duş, cadă sau grup sanitar, cu mult sub media UE, de 1,9%. Totodată, peste 48% din populaţia României trăia în locuinţe supraaglomerate, în 2016, media UE fiind de 16,8%.

Suferința copiilor

„Nivelul sărăciei rămâne printre cele mai ridicate din UE. Situația persoanelor afectate de sărăcie s-a îmbunătățit, iar numărul persoanelor afectate de o stare materială extrem de precară a scăzut în mod semnificativ în ultimii ani. Cu toate acestea, romii și copiii rămân categorii deosebit de afectate de sărăcie sau de excluziune socială”, nota Comisia Europeană, în raportul de țară publicat în februarie anul trecut.

Situația se reflectă într-un alt raport al Eurostat, publicat în noiembrie anul trecut, care ne plasează pe locul unu în UE în ceea ce privește procentul copiilor (0-17 ani) aflați în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2016 – respectiv de 49,2%. După noi, urmează Bulgaria (45,6%), Grecia (37,5%), Ungaria (33,6%), Spania (32,9%), Italia (32,8%) și Lituania (32,4%). În termeni nominali, 1,88 milioane de copii se aflau în risc de sărăcie în 2016, număr în creștere față de 2010.

Iar lucrurile funcționează ca un cerc vicios: din cauza sărăciei părinților, mulți copii abandonează școala, ori fiindcă sunt puși să muncească de la vârste fragede, mai ales în mediul rural, ori pentru că pur și simplu nu au bani pentru rechizite și celelalte costuri asociate educației.

Situația dramatică a fost descrisă foarte bine de profesorul Philip Alston, Raportor Special al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului pe probleme de sărăcie extremă și drepturile omului, la finalul misiunii pe care a desfășurat-o în România în luna noiembrie 2015. „Situația copiilor români, în special a celor din mediul rural, necesită o atenție sporită, pentru că nivelul sărăciei, excluziunii sociale și privațiunile materiale la care sunt expuși sunt pur și simplu nejustificate într-o țară cu o economie plasată în prima jumătate a segmentului mediu, precum România”, declara atunci profesorul Philip Alston.

La capitolul educație, OCDE a evaluat că 37% dintre românii în vârstă de 15 ani prezintă analfabetism funcțional. „Dar, cât plătești, atât primești”, a punctat raportorul. Conform Comisiei Europene, în România, nivelul cheltuielilor publice pentru educație este printre cele mai scăzute din UE.

În opinia reprezentantului ONU, „accesul la educație este extrem de important pentru inversarea acestor tendințe; acesta nu doar un drept fundamental al copilului, dar și baza pentru asigurarea celorlalte drepturi ale omului, precum dreptul la muncă și dreptul de a participa la viața publică”.

Pe lângă rata ridicată a abandonului școlar, el a vorbit și despre copiii care nu au mers niciodată la școală, din diverse motive, inclusiv lipsa certificatului de naștere sau a cărții de identitate, copiii „invizibili”, care nu există pentru stat.

Tot din cauza sărăciei, România are cea mai ridicată rată a mortalității infantile din Uniunea Europeană. În ceea ce îi privește pe copiii cu dizabilități, potrivit autorităților, 43% din copiii cu dizabilități nu erau înregistrați în niciun tip de școală, iar 17% erau înregistrați în școli speciale.

Problema romilor

O altă categorie extrem de expusă sărăciei este cea a romilor. În discursul său de la finalul misiunii, Philip Alston amintea că, potrivit Băncii Mondiale, aproape 90% din gospodăriile rome se confruntă cu o sărăcie severă în comparație cu 54% din familiile non-rome din zonele adiacente. „Un studiu din 2013 al Centrului European pentru Drepturilor Romilor (CEDR) a arătat că durata medie de viață a romilor este, în medie, cu 16 ani mai mică decât a restului populației. Conform Comisiei Europene, 84% din gospodăriile rome nu au apă potabilă, canalizare sau energie electrică. Multe rapoarte sprijină concluzia potrivit căreia cetățenii de etnie romă sunt discriminați în ceea ce privește educația, serviciile medicale, locurile de muncă și locuințele. (…) Cifrele legate de rata crescută a șomajului în rândul populației rome arată că aceștia sunt forțați să lucreze în mod informal și pe perioade determinate”, a punctat reprezentantul ONU.

În raportul de țară din februarie 2017, Comisia Europeană (CE) notează că „sărăcia și excluziunea socială sunt deosebit de ridicate în rândul romilor. Riscul de sărăcie al romilor este de aproape trei ori mai mare decât cel al restului populației”.

Inegalitate a veniturilor în creștere

Tot CE a arătat că rata sărăciei în rândul persoanelor încadrate în muncă este dublă față de media UE, iar ea provine din ponderea ridicată a lucrătorilor familiali neremunerați în zonele rurale. Nu în ultimul rând, România are unul dintre cele mai ridicate niveluri de inegalitate a veniturilor din UE, de asemenea, în creștere. „Inegalitatea veniturilor disponibile a crescut progresiv din 2012, înregistrându-se un ecart extrem de important în 2015. Cei mai bogați 20% din populație au un venit de peste opt ori mai mare decât venitul celor mai săraci 20 %, un raport semnificativ mai mare decât media UE. (…) Există, de asemenea, diferențe mari între regiuni și un decalaj profund între mediul urban și cel rural”, se mai precizează în raportul de țară al CE.

Strategie anti-sărăcie

Pentru prima dată, în 2016, guvernul de atunci a adoptat un pachet de combatere a sărăciei, cu măsuri țintite pe diferitele categorii vulnerabile și pe categoriile de vârstă, concentrându-se în special pe măsuri pentru copii, plecând de la modele de bună practică deja funcționale, probate de organizații non-guvernamentale. Pachetul cuprindea 47 de măsuri anti-sărăcie, inclusiv măsuri care facilitau obținerea documentelor de identitate pentru cei care nu le-au avut niciodată, accesul la educație și îngrijire preșcolară, prevenirea părăsirii timpurii a școlii, tranziția de la școală la activitatea profesională și îmbunătățirea serviciilor sociale și medicale pentru persoanele în vârstă.

Aplicarea strategiei urma să se facă utilizându-se fonduri europene și naționale. Din păcate, însă, această strategie pare să fi fost abandonată odată cu schimbările de la Palatul Victoria. Mai mult, legea privind venitul minim de incluziune, adoptată în 2016 și care urma să intre în vigoare la 1 aprilie 2018, va fi amânată cu un an, după cum au anunțat guvernanții. Așa că , deocamdată, majorarea administrativă a salariului minim rămâne una dintre puținele măsuri guvernamentale de reducere a sărăciei, și aceasta discutabilă, în lipsa unor efecte cuantificabile. În privința serviciilor și prestațiilor sociale adecvate populației sărace, responsabilitatea va fi pasată în continuare între autoritățile centrale și cele locale. Tot profesorul Philip Alston a punctat foarte bine și această problemă:

„Mulți oficiali refuză să accepte gradul ridicat de sărăcie din țară și discriminarea foarte adânc înrădăcinată împotriva categoriilor celor mai sărace a populației, în special a romilor. (…) Mi s-a spus adesea că sărăcia este o alegere. Așa este, dar alegerea este făcută adesea la nivel de politici guvernamentale, mai degrabă decât de persoanele afectate de sărăcie. De asemenea, trebuie spus și că o prea mare parte a administrației opune rezistență ideii de transparență, de consultare și de responsabilitate”.

În concluzie, reducerea sărăciei și a excluziunii sociale va rămâne o provocare majoră pentru România.

DESPRE AUTORI

Adrian Câtu este fotograf documentar, colaborator permanent National Geographic și doctorand în antropologie la Școala Națională de Studii Politice și Administrative. Adrian este autorul unor povești de o remarcabilă profunzime și subtilitate, publicate în ediții românești și internaționale din National Geographic, National Geographic Traveler, precum și în Decât O Revistă sau Global Post. A avut patru expoziții individuale, la Palatul Parlamentului și Librăria Cărturești, iar fotografiile sale pot fi văzute pe site-ul personal http://adriancatu.com/.

ABONARE NEWSLETTER 

RECOMANDĂRI