SHARE

După 10 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, România continuă să fie sinonimă cu sărăcia, atât în ochii noștri, cât și în cei ai europenilor. Datele Comisiei Europene arată că, la nivelul anului 2015, unul din patru români erau expuși riscului de sărăcie. Cifrele sunt și mai îngrijorătoare dacă adăugăm și problema excluziunii sociale: mai mult de o treime dintre români sunt fie în pragul sărăciei, fie marginalizaţi sau dezavantajaţi economic şi social. În spatele acestor statistici şi cifre reci stau însă cinci milioane de români, care, într-o formă sau alta, abia reuşesc să supravieţuiască din veniturile pe care le obţin. Este cu atât mai grav cu cât aceste milioane de persoane se găsesc în această situaţie în pofida sprijinului social oferit de stat.

Comisia Europeană avertizează de mulţi ani asupra unei stări de fapt pe care noi o ştim foarte bine, din practică: asistenţa socială curge, însă accesul pe piaţa muncii este redus sau, în unele zone, în special în mediul rural, inexistent. Aceste transferuri sociale au un impact nesemnificativ în combaterea sărăciei, iar România se numără printre statele membre UE cu cea mai redusă eficacitate a cheltuirii banilor pentru asistenţă socială.

An de an sunt anunţate triumfalist strategii de combatere a sărăciei, dar măsurile luate de stat nu au reuşit să reducă decalajele sau să dimineze procentajul celor sub risc de sărăcie. În multe cazuri, intervenţia guvernanţilor, măsurată în ajutoare sociale şi diverse aşa-zise „pomeni”, nu a făcut decât să cimenteze întregi pături sociale într-o stare de semi-subzistenţă, cu venituri suficiente cât să nu moară, dar insuficiente pentru a trăi.

Toate acestea se întâmplă într-o ţară care se lăuda că, în ultimii ani, a devenit o poveste de succes în UE în privinţa creşterii economice. Comisia Europeană critică însă, în raport după raport, modul în care banii sunt distribuiţi către păturile dezavantajate, din cauza modului în care funcţionează asistenţa socială: beneficiarii venitului minim garantat sunt îndrumaţi către agenţiile de ocupare a forţei de muncă, însă lipseşte un plan coerent prin care ei să ajungă şi practic, nu doar pe hârtie, către un loc de muncă. Aproximativ 80% dintre aceşti beneficiari ai măsurilor de asistenţă socială se află în mediul rural, unde singura lor şansă este agricultura de subzistenţă, aceeaşi pe care unii politicieni o incriminează pentru că văduveşte bugetul de venituri. Cei care ajung să trăiască doar din produsele din propria gospodărie sunt văzuţi ca un fel de evazionişti, şi nu ca persoane faţă de care statul a eşuat.

Uniunea Europeană desfăşoară programe pentru combaterea sărăciei şi pune la dispoziţie fonduri statelor membre, însă, pentru ca aceste programe să funcţioneze, este nevoie ca instituţiile naţionale să aibă capacitatea de a le implementa. În România, arată Comisia Europeană, prestaţiile sociale se limitează doar la oferirea de bani, nu şi de posibilităţi.

S-a înrădăcinat un cerc vicios dramatic: statul nu sprijină activ găsirea unui loc de muncă, sărăcia forţează abandonul şcolar, creând noi generaţii de cetăţeni nepregătiţi pentru piaţa muncii, care la rândul lor ajung prinşi în plasa ajutoarelor sociale prost gestionate şi care nu încurajează inserţia socială. Şi, oricâţi bani ar fi pompaţi în acest sistem găunos, din fonduri europene sau naţionale, situaţia nu se va îmbunătăţi până când statul nu va lupta împotriva cauzelor, şi nu a efectelor.

DESPRE AUTORI

Ioana Moldovan este jurnalist și fotograf documentarist freelance din București, România.

Reportajele ei au fost publicate de The New York Times, Al Jazeera English, Huffington Post, LensCulture, Radio France Internationale și Vice printre alții. A lucrat de asemenea la proiecte multimedia finanțate de Comisia Europeană și Fundația Friedrich Ebert.

În 2016, a participat la prestigiosul Eddie Adams Workshop, unde a primit și premiul The Bill Eppridge Memorial Award pentru excelență si adevăr în fotojurnalism. Ambasada Statelor Unite la București i-a acordat premiul “Women of courage” pentru activate remarcabilă în evidențierea adevărului prin fotojurnalism.

Ioana Moldovan s-a numărat printre cei 10 fotografi est-europeni selectați să participe la Masterclassul de fotografie documentară al agenției foto olandeze NOOR.

Alexandra Nistoroiu este jurnalist de sănătate, știință și cultură. Scrie pentru Science, New Scientist, Balkan Insight, Documentaria și Republica. Este redactorul șef al revistei Arte și Meserii. A fost laureat al secțiunii de Investigații la premiul Tânărul jurnalist al anului în 2015.

ABONARE NEWSLETTER 

RECOMANDĂRI