La nivelul întregii UE, România are cea mai scăzută pondere din PIB a veniturilor fiscale. În 2017, România va avea cel mai mic nivel al veniturilor fiscale din istoria sa, de numai un sfert din PIB.

Calitatea precară a serviciilor noastre publice este efectul direct al mai multor factori, printre care evaziunea fiscală ridicată și nivelul scăzut de conformare fiscală. Reducerea evaziunii fiscale trebuie să fie rezultatul unui demers structural profund de reformare a sistemului de colectare a ANAF: reducerea birocrației aferente plății taxelor, profesionalizarea, credibilizarea și legitimarea instituției în fața contribuabililor.

În plus, orice astfel de demers, oricât de bine gândit ar fi, este sortit eșecului atâta timp cât nu este rezolvată și problema eficienței cheltuielor bugetare. Contribuabilii nu vor plăti taxele și impozitele nici chiar la un nivel semnificativ mai scăzut dacă veniturile colectate de către stat din banii platiți de ei nu sunt cheltuiți eficient (în special în zona investițiilor publice) iar calitatea serviciilor publice (în primul rând a celor de sănătate și de educație) nu se îmbunătățește.

Veniturile bugetare au fost în România printre cele mai mici din Europa și relativ stabile în timp indiferent de sistemul de impozitare și de cotele de impozitare, ceea ce arată clar că nu sistemul sau cotele reprezintă problema.

Sediu ANAF. Noiembrie 2016 © Andrei Pungovschi

Oamenii și firmele încearcă să “fenteze” statul, când vine vorba de a da bugetului ce e al lui. Fug de așa ceva, uneori la propriu. Potrivit Raportului de țară din 2016, Comisia Europeană arată că “un număr semnificativ de contribuabili vizați fie au fugit la sosirea inspectorilor fiscali, fie nu au putut prezenta documente justificative pentru mărfuri”.

Veniturile declarate la o valoare mai mică decât cea reală (ca și munca la negru) sufocă bugetul și denaturează economia. Așa încât munca inspectorilor Antifraudă este esențială. Aceștia merg în controale, stabilesc prejudicii acolo unde e cazul, aplică sancțiuni, dar de cele mai multe ori acestea sunt apoi contestate în instanță și uneori, la finalul procesului, statul constată că nu mai are de unde recupera prejudiciul. Bunurile au fost trecute pe alte nume, banii din conturi s-au volatilizat către paradisuri fiscale iar bugetul rămâne în continuare văduvit de ceea ce trebuia să aibă.

Avem 2.5% din PIB deficit al sistemului public de pensii. Și mai pe șleau, două treimi din pensii sunt finanțate din contribuțiile la bugetul de pensii, iar statul se împrumută pentru cealaltă treime. Până în 2008 exista un echilibru, dar acest echilibru s-a rupt și statul (adica bugetul) se află într-o situație complicată, cu deficite structurale importante și un declin demografic major. Evident, dacă evaziunea nu ar fi atât de mare, deficitele s-ar micșora și ele iar bugetul ar fi mai consistent.

Produse confiscate de ANAF, vândute într-un magazin din București. Noiembrie 2016 © Andrei Pungovschi

Aproape jumătate din taxele din România provin din impozite indirecte (față de o medie UE de 34.5%) si doar 21.6% din impozitele directe (față de o medie UE de 33.4%).

La TVA, spre exemplu, avem o deteriorare continuă a colectării, culminând cu anul 2014, în care eficiența colectării a fost extrem de slabă. Gândiți-vă: în condițiile în care consumul a crescut cu 4.6%, încasările din TVA au scăzut cu 1.7% față de anul anterior, ceea ce a făcut ca ponderea în PIB a veniturilor din TVA să ajungă la nivelul anului 2008, când cota de TVA era cu 5% mai mică).

Începând din 2000, deficitul mediu de încasare a TVA-ului (diferența dintre obligațiile fiscale teoretice și veniturile efective colectate) depășește 40 %.

În 2013, deficitul de încasare a TVA-ului a fost estimat la 41 %, acest procent fiind cel mai ridicat din UE, cu mult peste media UE de 15 %. Ponderea veniturilor din TVA a fost de 46,8 % în 2014, ușor sub media UE de 48,1 %.

Colectarea impozitelor, în special a TVA-ului, se îmbunătățește treptat și se preconizează că va crește și mai mult ca urmare a măsurilor în curs de aplicare. Cu toate acestea, cota redusă de TVA pentru produsele de panificație, introdusă în septembrie 2013, nu pare să fi îndeplinit obiectivul-țintă anunțat, și anume reducerea evaziunii fiscale în acest sector. Această cotă redusă, precum și alte reduceri ale cotelor de TVA pentru diferite categorii de produse și servicii reduc baza fiscală și generează riscuri suplimentare legate de venituri. De asemenea, acestea sporesc complexitatea administrării TVA-ului și riscul de evaziune fiscală.

O serie de măsuri sunt în curs de aplicare: casele de marcat obligatorii sunt introduse treptat în punctele de vânzare, acestea urmând să fie conectate treptat la sistemul informatic al ANAF. Consumatorii au la dispoziție o linie gratuită de telefon la care pot să facă reclamații și să raporteze cazurile în care nu au primit un bon fiscal. Regulile privind plățile în numerar au fost întărite iar rambursarea TVA-ului a fost raționalizată.

Din februarie 2015, există o nouă procedură de înregistrare în scopuri de TVA, bazată pe un set de criterii de risc, ceea ce a făcut ca circa 50 % din noile cereri de înregistrare sa fie respinse în acel an. ANAF a început o acțiune amplă de audit care vizează operatorii angro din toată țara.

Pe scurt, lucrurile merg în direcția bună. Uneori însă contează și viteza.