LA ȘCOALA PROFESIONALĂ

text de Sorana Stănescu, fotografii de Bogdan Dincă, infografice de Vlad Odobescu

Ca să vină la Școala Profesională Germană Kronstadt, din Brașov, unii elevi din sate ieșene pleacă de lângă părinți ca să stea în internat și renunță la vise, ca să lucreze la strung. Pentru că la 14 ani au înțeles că o meserie și un loc de muncă sunt mai importante.

Florentina Zaharia are 15 ani și e a treia între cinci surori. A crescut în satul Scânteia, la vreo 30 km de Iași, iar acum e în clasa a IX-a la Școala Profesională Germană Kronstadt din Brașov. Învață să devină operator pe mașini cu comandă numerică. A avut media peste 9 în clasele V-VIII și 8.09 la testele naționale și crede că ar fi putut merge la orice liceu din Iași. Ar fi ales Colegiul de Artă „Octav Băncilă”, secția Canto, pentru că îi place să cânte și e convinsă că ar fi trecut de proba eliminatorie.

Dar undeva în iarna anului trecut mama ei a căzut și s-a lovit la spate. În spital o doamnă i-a povestit despre această școală din Brașov unde înveți trei ani o meserie, faci practică la firme germane, iar la sfârșit, dacă ești bun, te angajează. „Mamă, profesională, serios?”, își amintește Florentina discuția. Dar s-a uitat pe site-ul școlii de n ori și a vorbit pe Facebook cu elevi de aici. Au zis că e OK. „Termini acești trei ani și ai opțiunea de a face și seralul în timp ce lucrezi. Iei 18 milioane în mână, plus bonuri de masă, plus drum decontat, ce mai vrei?”, spune azi fata, cu un ușor accent ardelenesc.

Înainte să dea examenul la sfârșitul clasei a VIII-a – a cărui notă nu contează la Școala Kronstadt – Florentina a venit la Brașov și a susținut examenul de admitere: logică, română și matematică, un test psihologic și trei interviuri cu trei firme pe care le-a ales ea, dintre cele cu care școala lucrează. S-a documentat și a avut ca primă opțiune Schaefller, care produce rulmenți. „Le-am zis că vreau să învăț meserie, să fiu independentă și să mă ridic cât mai sus.” I-au zis că e prea matură pentru vârsta ei și au luat-o, astfel că în cei trei ani va face practică la ei și după aceea se poate și angaja.

Oră de curs la Școala Kronstadt, Brașov, noiembrie 2016 © Bogdan Dincă

Școala Kronstadt este o școală profesională de stat cu durata de trei ani, singura în sistem dual la noi în țară, după un model foarte popular în Germania, Austria sau Danemarca. Școala respectă programa stabilită de Ministerul Educației, iar dualitatea constă în faptul că responsabilitățile și costurile sunt împărțite între instituția de învățământ și potențialii angajatori. Mai exact, aceștia din urmă investesc în laboratoare, au un cuvânt de spus în ceea ce privește materia de specialitate și aducerea ei în actualitate, suportă o parte dintre cheltuieli (cum ar fi mesele și cazarea în cămin), iar elevii fac mai multă practică decât în liceele tehnologice și la sediul companiilor, nu în școală.

Elevii nu plătesc taxă și primesc o bursa lunară de 200 de lei de la Ministerul Educației și tot atâta de la firmele unde fac practică. Școala are în prezent cinci specializări: operator la mașini cu comandă numerică, sudor, electromecanic, sculer matrițer și confecționer articole din piele, iar diploma de calificare pe care o emite la sfârșit este recunoscută și în Uniunea Europeană.

Atelier, Școala Kronstadt, Brașov, noiembrie 2016 © Bogdan Dincă

La Școala Kronstadt disciplina și seriozitatea sunt reguli de aur: media minimă e 6.5, nu 5, iar absențele nemotivate nu sunt tolerate și chiar se reportează de la un an la altul. La o absență nemotivată elevii riscă să piardă abonamentul gratuit de transport în comun în Brașov, la șapte li se taie din bursa de la stat, iar la 20 – din cea de la firmă, însă foarte rar se ajunge în acel punct. Între elev, părinți, școală și companie se încheie un contract de practică. Dacă elevul nu își îndeplinește sarcinile, firma poate întrerupe contractul, iar copilul trebuie să se transfere la altă școală.

Concurența la admitere este de doi pe loc, iar elevii vin din orașul Brașov în proporție de 30%, din județul Brașov 40%, iar restul – din peste zece județe ale țării, asta și pentru că școala investește foarte mult în marketing și promovare și merge efectiv în școli generale pentru a se face cunoscută.

Școala Kronstadt s-a înfiinţat în 2012, cu cinci clase și 111 elevi. Acum are 24 de clase la zi (IX- XI) și încă trei la seral (XI-XIII: elevi ai școlii care după cei trei ani s-au angajat, dar au decis să termine și studiile liceale). În vară școala va avea prima generație care va da BAC-ul și atunci se va vedea dacă merită menținut acest sistem, spune directoarea Daniela Croitoru. „Cei care fac și seralul sunt deja angajați de companiile partenere și sunt într-un fel privilegiați: sunt învoiți și nu fac atât de mult schimbul II, ca să poată veni. Scopul nostru e să se angajeze, nu să îngroașe rândurile șomerilor”, explică directoarea, ea însăși inginer mecanic. Pentru generația care a terminat în 2016, gradul de angajare a fost 100%.

Nu există nicio obligație ca după absolvire elevul să se angajeze în firma unde a făcut practică sau ca aceasta să îl angajeze. Dar de regulă așa se întâmplă, pentru că acest a fost, de fapt, și motivul înființării școlii.

Laborator de informatică, Școala Kronstadt, Brașov, noiembrie 2016 © Bogdan Dincă

„Ideea au avut-o agenții economici care au cerut ministerului și primăriei înființarea unei școli”, spune Cristian Vieru, consilier educațional și membru în comisia de marketing. Vieru este profesor de română și a fost de la început în Kronstadt. Își amintește că în primul an reprezentanți ai firmelor din Brașov și vreo 10 profesori (acum sunt 50), cu sprijinul unui reprezentant al Ministerului Educației, au creat, practic, bazele unui sistem care nu existase până atunci și care nici după aceea nu a mai putut fi replicat. În primul an școala a funcționat în cadrul unui colegiu tehnic, apoi a obținut personlitate juridică și este până astăzi singura școală în sistem dual de sine stătătoare. „A fost o aliniere de planete”, spune Vieru. „Putea să nu meargă, dar am ajuns aici.”

Chiar și așa, școala nu reușește să acopere necesarul de forță de muncă al zonei, spune Croitoru. Ar trebui să fie mult mai mulți elevi, și doritori ar fi, dar există niște limitări care țin de numărul de săli disponibile, de locurile în cămin și de numărul de clase aprobate de inspectorat. „Ar trebui să existe la nivel de județ sau de două-trei județe câte un centru de formare profesională așa cum suntem noi”, adaugă directoarea, care să coaguleze deopotrivă nevoile, resursele și investiția companiilor.

Lorena și sora ei Roxana în timpul unei ore, Școala Kronstadt, Brașov, octombrie 2016 © Bogdan Dincă

„Avem foarte mulți copii care renunță la licee teoretice ca să vină la noi. Îi determină concurența – vor să facă parte dintr-o elită”, spune Vieru. E cazul Lorenei Țuțu, 17 ani, elevă în clasa X-a la Kronstadt și colegă cu sora ei mai mică, Roxana. Lorena a făcut un an de liceu economic într-un sat din Iași și a venit la Brașov impulsionată de unchiul ei, care lucrează la una dintre companiile cu care școala colaborează. „Acolo, în Coarnele Caprei, n-aveam niciun viitor”, spune și sora ei.

„Mulți colegi mi-au zis că sunt nebună că mă duc la profesională”, își amintește Florentina Zaharia. „Le-am zis: ne vedem peste trei-patru ani. Veți vedea unde am ajuns eu și unde ați ajuns voi cu diploma de BAC”, spune fata, hotărâtă să nu renunțe la canto, să facă și seralul și să se ducă și în Germania la specializare, dacă firma o va trimite.

Cum funcționează învățământul profesional

În România învățământul profesional se desfășoară începând cu clasa a IX-a, în două variante:

  1. pe durata a patru ani, în licee tehnologice, la finalul cărora elevii obțin o calificare de nivel 4: de exemplu, tehnician (în industria pielăriei, în construcții, technician agronom sau veterinar) și trebuie să dea și BAC-ul;
  2. pe durata a trei ani, în școli precum Kronstadt sau tot în cadrul liceelor tehnologice, la finalul cărora elevii dobândesc o calificare de nivel 3 – echivalentul unui muncitor calificat (croitor, cizmar, pădurar) – și certificatul de absolvire a învăţământului obligatoriu. În baza acestei calificări profesionale se pot angaja oriunde în România sau în Uniunea Europeană, iar dacă vor să-și continue studiile, se pot înscrie în clasa a XI-a la seral.

Șapte ani de schimbări

Până în noiembrie 2016, cadrul legislativ referitor la învățământul profesional și tehnic a fost extrem de confuz, ceea ce a dus la o scădere drastică a numărului elevilor și la percepția că „școlile profesionale s-au desființat”.

Astfel, înainte de 1990 și câțiva ani după, România avea școli profesionale de trei ani care funcționau pe lângă întreprinderi în care elevii făceau practică, aveau burse și locuri de muncă asigurate. O dată cu dispariția platformelor industriale, școlile profesionale au intrat în declin și s-au transformat în licee teoretice.

În 2003, ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, a introdus Școlile de Arte și Meserii (SAM) cu durata de doi ani, care permiteau elevilor care nu puteau sau nu voiau să facă un liceu teoretic, să învețe o meserie. Șase ani mai târziu, tot Ecaterina Andronescu a desființat SAM-urile și a transferat locurile care le-ar fi revenit acestora către liceele tehnologice, care îi învățau pe elevi o meserie în patru ani, și la finalul cărora trebuiau să dea BAC-ul.

În 2011, ministerul a reînființat, în cadrul liceelor tehnologice, învățământul profesional de doi ani, dar începând cu clasa a X-a, nu cu a IX-a, ca înainte. Și asta pentru că, odată cu noua Lege a Educației Naționale din același an, a IX-a era considerată clasă obligatorie de gimnaziu, în încercarea de a reduce abandonul școlar. După încă doi ani, clasa a IX-a s-a întors la liceul, ceea ce însemna și că învățământul profesional avea să înceapă ca înainte, în clasa a IX-a și să dureze trei ani, în loc de doi.

Metodologia de funcționare a învățământului profesional dual a fost perfectată de abia în noiembrie 2016 și presupune:

  • clasele vor fi create doar la cererea angajatorilor, care depun cifra de școlarizare și specializarea de care au nevoie la inspectorate, care apoi contactează liceele;
  • răspundere asumată în proporție de 50% și 50%: firmele supraveghează buna desfășurare a practicii, iar profesorii se ocupă de orele de teorie;
  • în clasele profesionale duale din liceele de stat se vor putea înscrie gratuit tinerii de cel mult 26 de ani care au abandonat după cele zece clase obligatorii;
  • deduceri de cheltuieli pentru firmele care se implică în învățământul profesional dual;
  • firmele partenere pot acorda burse pentru elevi, pe lângă bursa profesională de 200 lei pe lună pe care statul o dă tuturor elevilor din învățămăntul profesional și tehnologic;
  • elevii care învață în altă localitate vor avea masă, cazare și transport gratuit.